duminică, 31 mai 2009

Macacii de cartier

Specia cretinoida de baietasi de cartier Sud e cea mai periculoasa si ridicola din toate cate exista, fiind inrudita cu cea a babuinilor de Pantelimon si a cimpanzeilor de Salajan. Cum si semnalul de la telefon ma cam ocoleste prin casa, ma gasii intr-o zi la geam, incercand sa port o conversatie civilizata. Eh, si ce sa vezi, sau mai bine zis ce sa auzi?!? Un mare si tare „IIIIIhaaaa!!!”. Da, exact sunetul cowBOILOR care isi calaresc cu ambitie si plini de transpiratie caii. Cand ma uit mai bine, vecinasii mei nici macar nu aratau sau se comportau ca niste oameni, ci ca niste macaci, cu scuzele de rigoare pentru simpaticele maimute. Se catarau in copacii din curtea unei gradinite si din minut in minut, invariabilul „IIIIIhaaaa!!!”. Si cand macacii sudici coboara din copac, ce fac? Ce fac? Sparg seminte. Si nu oricum. Ritualul mesei trebuie sa fie unul amplu; incepe de la postarea semintei intre dintii din fata, spargerea sa cu gura deschisa, sugerea miezului si finalul apoteotic de scuipare a cojilor pe asfalt. Si cum creierul macacului de sud nu are dimensiuni prea impresionante, putem deduce ca acestia isi imagineaza ca din cojile aruncate vor lua nastere arbori plini cu hrana lor cea de toate zilele. Si mai mult de atat, pentru a creste mari si frumosi, iriga cojile cu sucul propriu pe care il scuipa cu o oarecare schimonosire a fetei. Grea munca de maimutoi „agricultor”!

sâmbătă, 30 mai 2009

Salvati Magura Odobesti!

Daca tineti cat de cat la singurul lucru care ne mai poate face mandri de acest judet, natura, dati un click la //http://www.petitieonline.ro/petitie/cosmote_desfigureaza_magura_odobestiului_spune_nu_acestui_sacrilegiu_-p23073044.html si nu lasati Cosmote-ul sa ruineze simbolul Vrancei si cel mai inalt deal din Subcarpatii de Curbura! Mai multe detalii gasiti la http://www.ziaruldevrancea.ro/index.php?articol=29115.

miercuri, 27 mai 2009

Viitor in culori “calde”

Sunt zile in care ma sperii de mine insami. Sunt ore in care gandurile mele ma ingrozesc. In primul rand, mi-e sila. Mi-e sila de tara asta si de unii dintre oamenii care o populeaza si care ii decid destinele. Mi-e sila de mine pentru ca nu pot face nimic sa schimb asta. Ma urasc deseori cand ma aflu in impas si nu stiu ce as putea face ca lucrurile sa ia o intorsatura buna pentru mine si cei din jurul meu. Ma simt ca o frunza in vant care se vestejeste pe zi ce trece si e in cadere continua. Ma dezamageste neputinta mea si bataia de joc la care sunt spectator pasiv. Doar gandul ca plozii mei viitori vor creste intr-un mediu in care nu vad decat pupincurism si culorile „calde” ale partidelor si in care daca nu lingi, nu primesti, ma scoate din pepeni. Nu vreau sa mai votez! Cand a iesit persoana cu care am votat, rar ce-i drept, am fost fara exceptie dezamagita. In lumea asta nu conteaza ce imi doresc eu sau ce ar fi bine. Mi-e scarba de toti lingaii astia habarnisti care au ajuns sa ne conduca fara sa aiba niciun merit! Nu mai vorbesc de studii sau competenta in domeniu. Tot ce vad in fata e un viitor colorat in rosu, galben si portocaliu, asemeni unui foc care imi mistuie incet toate sperantele rasarite pana acum.

duminică, 24 mai 2009

Copilarie privita din prezent

Astazi am vizitat unul din cele mai importante locuri pentru mine, copil fiind, Tabara Galaciuc. Daca restaurantul s-a mai schimbat un pic si cabanutele arata putin diferit, ELE au ramas acolo, neschimbate. ELE, scopul plimbarilor lungi prin padure de la Tulnici, cu teama de animale salbatice palpaindu-mi in gatlej. ELE, scopul oboselii risipite de entuziasm si fericire sincera. Leaganele si balansoarele copilariei mele. Ore in sir ma jucam, inspirand aerul tare si privind cu capul pe spate brazii care se iveau mareti din iarba plina de papadii. Peste 15 ani le-am gasit aproape la fel. Le-am privit cu nostalgie si cu ochii fixati pe barele subrezite din fier, ascultandu-le scartaitul vulgar si privindu-le scandurile roase de toti copiii care le-au iubit poate la fel de mult ca mine. Cum nu m-am putut multumi admirandu-le fascinanta decadere si uratenie, m-am asezat emotionata intr-un leagan, cel mai mic de acolo. Leaganul MEU.

P.S.- aceasta postare se vrea a fi patetica. Pentru a atrage atentia de la gandurile mele intortocheate, va sugerez sa aruncati o privire la mancarica mea de week-end, pui chinezesc cu orez basmati!













joi, 21 mai 2009

Invatamantul ca o fata batrana si senila

Educatia in Romania e asemenea unei babaciuni cu Alzheimer, regulata de fiecare guvern, care are grija de bebelusii aflati la inceput de drum. Intre atatea harjoneli, ba despre salarii marite cu 50 %, ba posturi ocupate politic, elevii sunt singurii care par sa nu aiba nicio importanta. Nimeni nu mai vorbeste despre educatia generatiilor viitoare sau despre formarea unui caracter virtuos al tinerilor, singurii care ar mai putea sa ne scoata din mocirla in care zacem parca dintotdeauna. Din cauza voastra, cei care uitati esenta invatamantului si alergati dupa bani si o pozitie buna pe scena politica, din cauza voastra, cei care uitati sa va predati materia la clasa pentru a scoate bani la meditatii, doar din cauza voastra ne ingropam din ce in ce mai adanc in ignoranta si ne aruncam slabiti si obositi in bratele nestiintei, ale analfabetismului, si in cel mai bun caz, ale mediocritatii. Invatam de mici cum sa copiem, pentru ca profesorul nu are timp sau chef sa predea cum trebuie, invatam sa mintim acasa cand luam note mici puse la ambitie si cel mai important, invatam ca invatatul in forma lui primitiva si nealterata nu duce nicaieri. Scoala nu a ajuns decat o umbra, o unealta in mainile politicienilor care fac promisiuni mincinoase sa fie votati si a dascalilor care merg pe un drum profesional intesat cu frustrari si nepasare. Ghici ce! Totul se rasfrange asupra viitorului si pare sa fie din ce in ce mai rau. De-asta avem chelneri care ne scuipa in supa si ne privesc arogant, de-asta nu avem autostrazi, de-asta furtul a devenit singura meserie multumitoare! Totul se intampla din cauza voastra, a celor care uitati sa fiti pedagogi, sa fiti dascali adevarati, lasand deoparte dragostea pentru copii, inlocuind-o cu hartiile mizere care va aduc bunastare, fiind primii care ii invata pe cei mici cum sa ocoleasca legea si ca munca cinstita si studiile nu aduc decat nemultumire si o viata amara.

marți, 19 mai 2009

Cand timpul nu mai e de ajuns

Auzim peste tot: “Traieste clipa!”. Dar ce te faci cand clipa nu dureaza decat maxim o secunda? In agitatia zilnica o secunda nu reprezinta nimic. Nu poti nici macar sa-ti formezi un gand pentru cele mai primare nevoi. Doar sa te intrebi “Ce mananc astazi” dureaza circa doua secunde. Doua clipe pretioase pierdute in van, pentru ca nici macar nu apuci sa-ti cumperi ceva. Si atunci cum sa imparti cele cateva ore pe care le ai la dispozitie pentru a impaca familia, prietenii, angajatorul si a avea grija de tine? Tin minte ca intr-un timp imi placea la nebunie sa gatesc tot felul de mancaruri complicate, sa citesc ore in sir si sa ma plimb pe jos prin parc zeci de minute. Eram studenta. Acum, intre o alergare intre serviciu, parinti si partener uit de nevoile si de placerile mele. Chiar daca sunt prietenoasa si sociabila si imi place sa fiu inconjurata de prieteni, am ajuns sa tanjesc spre clipe de singuratate. Sa fiu eu cu gandurile si dorintele mele. Si sa am muuulte clipe de trait la dispozitie. Singura!!! In tot maratonul asta dupa bani, obiecte si plimbari, uitam sa ne bucuram de momentele cele mai simple, gratuite, cu persoana cea mai importanta din viata noastra. Noi insine.

luni, 18 mai 2009

Bogatie de doi bani


Ma uitam zilele astea la o emisiune menita chipurile sa ne invete cum sa fim mai frumoase, mai radioase, etc. Cica solutia pentru un ten impecabil este masca de ten cu AUR. Da, cu aur! O singura aplicare costa 70 de ron. Dupa ce te-ai “aurit” bine, parca tot mai lipseste ceva. Si imediat vine raspunsul: masca ce contine extract de caviar, la vreo 100 de ron aplicarea. Dar lucrurile nu se opresc aici. AVON a sos pe piata rujul cu particule din aur de 24 de carate, la circa 15-20 de lei, iar L’oreal se lauda cu sampon si balsam cu extract de perle. Nici NIVEA, saraca, nu a putut sa stea deoparte si a propus samponul si balsamul cu particule de diamant. Produsele pentru par costa tot in jur de 10 lei. Imi si imaginez pitzipoancele cum discuta la o cafea:

-Auzi, fata! Azi mi-am pus o masca de caviar si m-am spalat cu sampon cu perle!
-Ce toanta esti, fata! Cum? N-ai auzit de masca de aur si balsamul cu diamante? Perlele sunt pentru sarmanoi. Cred ca sunt de-alea naspa de cultura, nu diamante naturale ca alea din samponul meu, fata!

joi, 14 mai 2009

Ganduri de sociopata

Din pacate, inca nu pot sa scap de viciul privitului la TV (poate si din cauza meseriei), iar rezultatele se vad. Daca acum cativa ani aveam deja in minte un proiect elaborat de crestere a viitorului plod, acum toate planurile mi-au fost date peste cap. Am impresia ca va ajunge un mare fraier daca l-as invata sa fie politicos, cumsecade, sa nu minta, sa-i respecte pe cei din jur, sa nu fie egoist ci, din contra, generos. Cand oamenii de succes din Romania sunt intruchiparea perfecta a degradarii morale si cei care ne conduc sunt de un penibil caragialesc, ma simt total inadaptata si chiar handicapata. Zilele trecute, parintii mei s-au plans ca nu m-au crescut bine si ca poate ar fi fost mai buna o educatie orientata pe ideea furtului, a ocolirii legilor si a scoaterii profitului din orice fel de relatie interumana, pentru a ma „descurca” in aceasta tara. Discursurile candidatilor la presedintie m-au scarbit total, aruncandu-ma in vidul revoltei neputincioase a omului de rand care nu isi mai gaseste locul nicaieri. Mi se pare ca tiparul pe care sunt construita este in dezacord cu societatea in care traiesc, cu oamenii pe care ii vad la televizor si in ziare. Cred ca sunt sociopata... Mereu ma situez pe inversul scarii de valori promovate cu atata heirupism prin presa de succes. Oare e ceva in neregula cu mine daca nu mi-am dorit niciodata un bosorog cu multi bani sau daca nu vreau case de cinci etaje si masini de lux, ci calatorii in toata lumea? Incep sa ma simt si prost ca apreciez mai mult o seara sub plapuma cu o carte exceptionala in brate decat o noapte in Bamboo, in acordurile muzicii create parca de un ciocan care loveste intr-un craniu neanderthalian.

marți, 12 mai 2009

Topul enervantilor din trafic!

Ca participant la trafic, atat ca pieton cat si ca sofer in Focsani de cateva luni, nu pot sa nu observ cateva trasaturi specifice acestei specii deosebite. Pentru o mai buna exemplificare, o sa impart aceasta “natie” in cateva categorii:

1. Bosorogul incet si chior- Il intalnesti la orice colt de strada, merge intotdeauna cu sub 30 de km/ora, nu se asigura, ramane cu dacia sa 1310 care scoate un fum negru si inecacios in mijlocul intersectiei, fie pentru ca nu a vazut ca e verde sau pentru ca s-a stricat rablaciunea
2. Taximetristul tupeist- Iti taie calea pe partea dreapta pentru a face stanga exact in fata ta, claxoneaza excesiv, injura daca il atentionezi ca a stationat in mijlocul bulevardului, claxoneaza din nou inainte de a se face verde, nu da prioritate la pietoni si trece frecvent pe galben sau chiar pe rosu
3. Pipita cu ciuf- Merge precum bosorogul incet si chior cu viteza foarte mica, la „hopurile” din fata trecerilor de pietoni opreste de tot si uita sa plece de la semafor pentru ca tocmai a observat un nenorocit de cos care i-a rasarit in frunte
4. Baietasii de cartier- In general au masini tunate, in care baga mai multi bani decat costa masina in sine, dau manelele la maxim si merg mereu mult peste viteza legala, cu geamul deschis chiar si iarna si agata gagicile cu un savuros: „Ce faci fetele? Te plimbi?”. Celor care nu le raspund la avansurile irezistibile le arata semne obscene sau trag de volan inspre masina lor, pentru a-si demonstra barbatia.
5. Smecherii cu 4X4- Nu pleaca la serviciul aflat la zece minute distanta de casa fara monstrul care consuma cat zece masini normale, asculta Chopin cu geamul deschis, iar cand il inchid dau drumu’ la Salam si Vijelie si agata prin priviri insistente pipitele cu ciuf care se rujeaza la semafor

Daca am ratat ceva, dati-mi de stire!

luni, 11 mai 2009

I love lord Henry


Este prima data in viata mea cand ma indragostesc de un personaj fictiv. Este vorba despre lordul Henry, din unicul roman al lui Oscar Wilde, „Portretul lui Dorian Gray”. Scrierea picteaza viata unui tanar aristrocrat care ajunge sa faca orice pentru a-si pastra frumusetea zugravita in tabloul daruit de un bun prieten. Daca Dorian reuseste sa-si pastreze chipul mereu tanar, degradarea morala este exemplificata perfect pe controversatul tablou. Dar, dupa parerea mea, Dorian este doar un paravan pentru adevaratul personaj, lordul Henry. Prin intermediul sau, autorul isi arata atat parerile misogine, dar mult mai important de atat, isi loveste cititorul cu adevaruri pe care nu a vrut niciodata sa le recunoasca. Pentru prima data, lord Henry ne face sa vedem in hedonism solutia pentru o viata implinita si fara de prejudecati, dar in acelasi timp parerile sale fac din chipesul Dorian un monstru care culmineaza prin a-si omori fara regrete „creatorul”. Henry este intruchiparea perfecta a cinismului extrem de bine argumentat, care militeaza pentru cultivarea placerii si a sinelui. Estetismul lui Wilde este ilustrat admirabil in opera sa construita perfect, in care se trece de la pasajele pline de suspans la cele descriptive, care se intind pe zeci de pagini si tocmai cand era sa spun ca ma plictisesc si sa las cartea deoparte, autorul ma mai izbea cu cate o noua intorsatura de situatie.

P.S.: Tin sa mai mentionez ca mi-am luat o mare teapa cu aceasta carte, pentru ca am dat 30 de lei pe ea la librarie, cand fusese la Cotidianul la pretul de doar cativa lei. In orice caz, s-a meritat, nu trebuie ratata!

Citate:
„Fidelii cunosc doar latura trivială a iubirii; numai infidelii cunosc tragediile iubirii”
„Bărbaţii se însoară pentru că sunt obosiţi, femeile pentru că sunt curioase si ambii vor fi dezamăgiţi.”
„Femeia reprezintă triumful materiei asupra spiritului, aşa cum bărbatul reprezintă triumful spiritului asupra moravurilor.”
„Este mai bine sa fii frumos decat cumsecade”
„Singura cale sa rezisti tentatiei este sa-i cedezi”

vineri, 8 mai 2009

Cum mi-am pierdut initiativa

Pe zi ce trece observ cum toate incercarile de a face lucrurile sa mearga mai bine in tara asta se duc de rapa. Greva profesorilor si boicotarea tezelor cu subiect unic ar fi sunat promitator daca peste doar o zi liderii de sindicat care se bateau cu pumnii in piept nu s-ar fi inmuiat ca niste mielusei mangaiati pe crestet de ciobanii care urmeaza sa la ia gatul. Toti profesorii cu care am vorbit sunt profund dezamagiti de rezolutia discutiilor purtate la nivel inalt. Practic, nu au obtinut nimic! Si atunci ce atata vanzoleala si haos cand pentru niste avantaje, de orice fel ar fi acestea, plecam capul cu umilinta in fata oricui.

Zilele trecute am descoperit o noua gaselnita de-a guvernantilor, cand a trebuit sa platesc impozitul la firma. In cazul in care perceperea de impozit forfetar ar fi mai mica decat impozitul clasic, se percepe suma mai mare. Totul cu deviza: „Rupeti-le capul alora care inca mai vor sa faca ceva si le mai si merge cat de cat!”. De mentionat ca statul e dator la noi, dar noi suntem obligati PRIN LEGE sa platim impozitul!! Asta in conditiile in care regele suprem, STATUL, nu si-a platit datoriile de jumatate de an. Nici nu mai tin minte de cand nu am mers la vot doar pentru a nu iesi altcineva, ci pentru ca as fi avut incredere in candidatul respectiv. A, si cand am facut-o, am fost, evident, tepuita.

De ce in judetul asta avem peisaje si locuri incredibile si nu avem turism? Pentru ca toti investitorii sunt alungati de contestatiile institutiilor care probabil vor sa vanda totul pe nimic. Voiam mai demult sa-mi fac o pensiune la Soveja, dar m-am linistit repede. Daca as fi inscris casa in circuitul turistic, as fi avut parte de controale peste controale, insotite de amenzi si as fi iesit in pierdere chiar daca locul ar fi fost plin. Uite asa mi-am pierdut initiativa de a mai face orice. Romania este o tara in care daca vrei sa nu innebunesti trebuie sa stai linistit la locul tau, sa pleci capul si singura modalitate sa-ti mearga bine ramane spaga si furtul. Ori, valorile morale bine implementate nu fac decat sa te transforme intr-un biropat, vorba unei reclame.

luni, 4 mai 2009

De ce iubesc Sibiul?

Week-end-ul asta mi-am descoperit orasul preferat: Sibiu! Ii ador stradutele inguste, pasajele stramte si intunecate si cladirile care troneaza in mijlocul urbei ca niste doamne batrane, dar foarte cochete. Mi-au placut oamenii zambitori si exagerat de amabili si copiii care alergau dupa porumbei prin Piata din centru. E foarte interesant cum educatia poate zugravi un oras perfect. Daca fiecare dintre noi si-ar face curatenie macar in fata blocului sau a portii, sunt convinsa ca lucrurile ar sta altfel si aici. Mai multe cuvinte ar fi de prisos, o sa las pozele sa vorbeasca. (am decis sa nu postez poze clasice, ci mici cadre surprinse pe traseu) Va sugerez vizite la Palatul Brukental si Muzeul de Istorie, dar si excursii la Paltinis si Cisnadie/Cisnadioara. Daca va e foame, alegeti restaurantul Hermania, o sa fiti incantati!

Drumul spre credinta



Fereastra spre trecut





Din curiozitate...



Daca va supara cei mici



In caz ca va e sete



Ursul care vegheaza parcarea