joi, 30 iulie 2009

Pauza!


In perioada urmatoare voi fi pe undeva pe aici. Ne vedem la mijlocul lunii august. Bloggareala placuta!




luni, 27 iulie 2009

Zbarciti de atata traditie

Va spun cu mandrie ca week-end-ul asta am fost nasa de nunta si de botez pentru niste prieteni buni. Mi-am dat seama ca nimic nu te umple mai mult de buna-dispozitie si fericire decat un gest simplu de acest fel. Dar eu tot am un of. Best of! Traditiile si obiceiurile care nu au nici o noima, si nu fac decat sa te incurce. De ce sa-mi infig eu degetele intr-o prajitura unsuroasa, pe care am sfarsit prin a o arunca “cu sete” in capul saracei domnisoare de onoare? De ce sa spal saracul copil in lapte si ou lipicios, iar fulgii si sarea sa-i irite pielea sensibila?!? Nici la nunta mea nu am scapat de nenorocirile astea, desi mi-am dorit din toata inima. Fetele zbarcite de experienta nuntilor, cumetriilor si inmormantarilor te inconjoara si te preseaza cu tot felul de sfaturi si pur si simplu nu poti sa fugi sau sa spui NU. Este vorba despre genul acela de oameni care simt nevoia sa le dicteze altora, atotstiutorii, intelectele absolute. Ei stiu totul. Daca nu dai cu piciorul galetii din fata bisericii o sa mori in chinuri, devorat de fiarele junglei si vei fi, bineinteles, condamnat la nefericire pentru tot restul vietii tale de rahatel neascultator. La fel si daca nu stingi lumanarea de tocul nou si lucios al usii sau daca nu plimbi gaina prin restaurant sau mai stiu eu ce altceva. Si sa te fereasca Sfantul sa nu fie preotul multumit de banii dati pe slujba (neimpozabili, bineinteles!).

duminică, 26 iulie 2009

Top Blog de duminica

Incepand de astazi, voi face saptamanal un scurt inventar al blogurilor pe care, cred eu, se merita sa aruncati o privire.

http://adinahutanu.wordpress.com/ o artista cu simt critic dezvoltat
http://22minutes.wordpress.com/ ganduri asezate fara menajamente pe “pergamentul” blogului, cu nuante colorate de umor
http://d3sd3mona.wordpress.com/ pareri sincere despre orice
http://ultimulfotograf.wordpress.com/ poze superbe de la cel mai fain colaborator al ZdV
http://elaroseni.blogspot.com/ - un strop de poezie acompaniat de muzica buna

P.S: astept si alte recomandari!

vineri, 24 iulie 2009

Scoateti banii!

Saptamana asta am avut un soc. Am dat la stat din incasarile firmei mai mult decat mi-am putut imagina ca se poate cere. Si sunt atatia fraieri ca mine in tara asta. Ce nu vad eu e unde se duc verzisorii astia. Gropile din fata blocului sunt la locul lor, mizeria e la ea acasa, iar scolile, spitalele sau turismul nu par sa mearga mai bine. Am inceput sa ma simt ca un jucator la „Caritas”, doar ca stiu dinainte ca dau niste bani in spirit filantropic, ca sunt prostita si batjocorita de toti angajatii mai-marelui stat. Si continui sa decartez in nestire. Si de aici, de la nivelul de jos al prostimii manipulate si mintite inca de la nastere, sunt obligata sa asist la concertul burlesc al trio-ului Ridzi, Udrea si Placinta. Spectacolul grotesc al nesimtirii, minciunilor si stralucirea mizerabila a celor la care cotizez fara drept de apel lunar. Show-ul paparudelor pe fata carora zambetul pare acum doar o grimasa fara de sfarsit. Actorii se schimba periodic, iar multimea incepe sa huiduie. Dar asta nu schimba nimic. Ei continua sa incaseze, noi ne afundam mai tare in gropi si Pet-uri. Poate cand vor ajunge acolo unde vom fi toti la un moment dat, vor trebui sa ne dea socoteala. Poate lacrimile oamenilor care au muncit pentru vorbe goale o viata intreaga ii vor face sa plece capul si sa scoata banii. Pacat ca asta nu-i va mai scoate din prapastia neagra a propriilor lor existente abjecte.

miercuri, 22 iulie 2009

Copilarie murdara

O scurta scena din fata blocului: O fetita de vreo 6 ani s-a murdarit de inghetata, moment in care cea care trebuia sa aiba grija de ea, de vreo 12 ani, i-a spus: “Faaaa, in mortii ma-tii, du-te la ma-ta sa se spele, faaa!”. Injuratura pe care, by the way, nu o inteleg deloc. Logic, ce treaba au mortii in disputele oamenilor vii?!? Si atunci care e viitorul tarii asteia? Pitzipoance care isi umfla pieptul in cautarea barbatului perfect financiar? Tzatze cu mainile in solduri care injura in toate directiile? Eu cand aveam 5, 6 ani nu auzeam decat injuraturi molcome, cenzurate, gen “tu-i norii ma-sii”! Toate erau cu “tu-i” sau cu “tu-ti”, niciodata plinatatea verbului nu era exprimata. Nu mai zic, acest “Faaaa!” il aud pe la toate colturile, precum hiturile de vara, fredonate pe orice strada. Langa teatru, in parc, in intersectie si cand ies la un suc. Tu cand ai auzit ultima data slagarul “Faaa”?

luni, 20 iulie 2009

Ssst! Vorbeste provincia!

Am tot citit in ultima perioada tot felul de postari pe bloguri referitoare la minunatul trai in capitala si moldovenii saraci si prosti. Aproape ca nu exista articol despre moldoveni/ moldovence, care sa nu aiba atasate comentarii cretinoide care sfideaza bunul simt. Si in aproape toate se simte aroganta bucuresteanului get-beget. Sa va povestesc eu, pe scurt, experienta mea in capitala, unde am stat atat in centru, cat si mai spre periferie. Plimbarile lungi si romantice de seara se impotmoleau mereu la vederea stafiilor cu pungile atasate de caile nazale si nimic nu se compara cu samantarii care “faceau decat sa bea bere si sa injure”. Corporatistii robotei si pitzipoancele de mall imbogateau deja mult prea pestritul peisaj. Si traficul, ooo, da, traficul! Imperiul imbulzelii fara de margini, precum o multime adunata in fata discursului unui dictator, prin care treceam precum un orb fara baston. Nu imi sta in fire sa fac generalizari si nici sa emit judecati, caci nu toti sunt la fel. Dar simbolurile Bucurestiului de astazi par sa fie aroganta, haosul si aparentele false. Minunatul centru istoric zace si acum in uitare, mizerie si decrepitudine. Capitala e asemeni unui bad-boy; il urasti, dar il poti iubi la nebunie cateodata. Din fericire eu am scapat de relatia asta toxica, revenind in dragul meu orasel, pentru a-l gasi la fel de bland si inofensiv, ca o batranica depasita de timpuri, plina de ridurile intelepciunii, dar care te asteapta cu bratele deschise, desi e senila si traieste in saracie.

P. S: O gluma cu moldovence: „De ce sunt moldovencele ca nucile? Pentru ca se coc in Moldova si se sparg in toata tara!

marți, 14 iulie 2009

“Cititorul” cu nasu-n cer

In doar doua zile, m-am izbit de mai multe ori de nasuri ridicate cu dispret inspre cer, de sprancene arcuite pana se termina chelia sau de maini fluturate elegant prin fata. Dar ce e cu adevarat marcant e privirea, aerul de “sunt mirobolant, sunt Zeus coborat pe pamant, sunt Tatal Vostru, ba!”. De la macacii mei de cartier care “prufnesc” atunci cand eu ma stramb din cauza gropilor in care ma inec zilnic, la vanzatoarele care se fac ca nu ma vad sau, din contra, imi sufla in ceafa sau eventual imi spun ca rochia cutare e cam scumpa, pana la “cititorii” ziarului. Nu ma refer la adevaratii cititori, care-si rup din pensie sau salariul si-asa mic sa-si faca abonament, sau cei care beau cafeaua dimineata cu ochii in articolele de pe net, ci la cei care nici nu stiu exact cum se cheama gazeta. Intra cu pasi apasati in redactie, cu varful nasului atintit spre etajul superior, si cateodata au un iz de statut. Sunt cei care cersesc atentie, vor sa se razbune pe mama, pe soacra, pe sef sau doar pe redactorul care nu a facut nimic altceva decat sa citeze niste surse oficiale. Niciodata, dar niciodata cel acuzat nu ar trebui sa aiba un punct de vedere, dupa parerea lor. Doar ei au dreptate. Tu le stai la picioare si trebuie sa scrii ce spun ei. Problema lor e cea mai grava. Trebuie sa te ridici imediat de pe scaun si sa o iei la goana spre locul cu pricina, chiar daca e o fabuloasa serbare de gradinita. Astazi am avut cea mai frumoasa dimineata, asteptandu-mi “cititorul” in locul de intalnire, pe la ora 8 si ceva. Cativa insi care m-au vazut luand micul dejun pe strada au aruncat un dulce “Ti-ai luat teapa”, cu ranjetul de rigoare. Dupa 40 de minute imi raspunde la telefon, pentru a-mi spune ca a avut ceva treaba si nu a putut ajunge, dar si ca nu va mai apela niciodata la mine, ca n-am rezolvat nimic. Ce e si mai frumos de atat e incheierea acra a discursului de “cititor”: “Sa-mi dati un telefon cand apare articolul, sa stiu sa cumpar ziarul!”.

L.E.- a nu se incurca "cititorul" cu nasul pe sus cu cei care au probleme reale, oamenii loviti de soarta, care au nevoie de ajutor si cei care ne dau cate un "indiciu" pretios

duminică, 12 iulie 2009

Pana unde vrei sa ajungi?


Nu am fost niciodata genul de persoana aberant de visatoare, dar am ascuns si eu intr-o cutiuta cateva ganduri marete pe care sper candva sa le transform in realitate. In primul rand vreau o casa precum cea din poza de alaturi, doi copii frumosi, cuminti si destepti si sa vad macar jumatate din lume. Mai departe n-am indraznit niciodata sa visez. Nu vreau functii inalte, milioane de dolari sau rochii Dior. Schimbarile pe care mi le doresc sunt mai profunde de-atat. Vreau ca peste 10 ani sa vad oameni care strang din proprie initiativa gunoaiele de pe strada, vreau ca oamenii care dau peste mine in mers sa-si ceara scuze. Nu vreau decat o lume putin mai buna. Cum ar fi sa ma trezesc dimineata si in aburii grosi ai cafelei sa vad pe geam zambete de fericire, strangeri sincere de mana, curatenie si multe flori? Cum ar fi daca rautatea in toate formele ei nu si-ar mai gasi locul in acest spatiu idilic? Plictisitor? Ma indoiesc. Ma intristeaza enorm cand vad ca egoismul si nesimtirea se cuibaresc in copii, cand intoleranta si ipocrizia se invata acasa in fiecare zi. Cand a-i insulta pe cei care nu sunt asemeni tie devine un obicei, asemeni unui film prost pe care il privesti nu din placere, ci din obisnuinta. Si ca orice om, am si eu un vis extrem. Sa am un Maseratti, macar pentru o zi. Dar cred ca masina visurilor mele e mult mai aproape decat schimbarea in bine a celor din jur.

joi, 9 iulie 2009

Tara care il ia pe NU in brate

M-am saturat! Chiar nu poti trai cu zambetul pe buze intr-un loc in care initiativele de orice fel sunt doborate la pamant, in care cuvantul de ordine este NU. Ridzi Pitzi NU stie unde s-au dus banii. Autostrazi sau simple maidane NU putem avea, pentru ca NU ne lasa dacii si lupii care vor sa se babardeasca. In Dubai s-a construit o insula artificiala si acum se lucreaza la o cladire care se va roti in functie de pozitia soarelui. Noi NU reusim nici macar sa intretinem ceea ce avem deja. Cladirile monument istoric zac in paragina, acoperite de buruieni lacome, statiunile care odata aduceau sute de turisti de peste hotare lancezesc inglodate in uitare si dispret. In tot acest timp, se ridica marete palate tiganesti cu zeci de turnulete, la moda nu mai e sa te imbraci cochet ci stralucitor si vulgar, iar relatiile dintre oameni par sa fie intretinute doar de interese murdare si ascunse precum panzele de paianjen din pivnitele abandonate. Incepem sa spunem NU bunului simt, NU adevarului si iubirii si NU progresului. Revolta mea poerneste de la povestea unui om simplu, care a luptat pentru a obtine fonduri europene, si-a rupt din timpul sau alaturi de familie, si-a risipit economiile de ani buni pentru a-si vedea visul implinit, pentru a se izbi intr-un final de refuzul unui mare om de judet. Pentru ca nu a obtinut o spaga consistenta care i-ar fi dat afacerea peste cap tanarului idealist, proiectul a fost uitat intr-un raft, odata cu usturatorul NU improscat cu badaranie in fata pionilor schimbarii in bine.

miercuri, 8 iulie 2009

Urmeaza dictatura?

O stire care a facut inconjurul lumii este cea a executiei unui pedofil din Yemen prin impuscare in aplauzele a mii de privitori. Imaginile iti dau fiori reci pe sira spinarii. Nu am putut sa nu observ zecile de comentarii de pe libertatea.ro, care aprobau o astfel de masura, ba chiar credeau ca ar fi bine sa se aplice si la noi. Oameni buni, v-ati gandit vreo clipa ca nenorocirile astea i se pot intampla unui nevinovat?!? As putea da exemplul romanului disculpat de acuzatiile de viol prin proba ADN. Daca era in Yemen, putea sfarsi la fel, fara a fi facut nimic. Nu e nevoie sa citesti carti intregi de istorie sau de criminalistica, ci doar de o scurta privire pe Discovery (post TV pt. semidocti, dupa cum spunea un celebru moderator-sic!), pentru a vedea cati nevinovati umplu penitenciarele din lume pentru ca s-au aflat in locul nepotrivit la momentul nepotrivit. Nu e vorba de ce pedeapsa merita astfel de animale, caci nu pot sa le numesc altfel, ci de cine plateste in cel mai grotesc mod pentru greseliele altora. Scena asta nu imi aduce aminte decat de vremurile in care romanii zaceau in amfiteatre si ranjeau cu satisfactie, poate chiar se excitau usor la vederea unor oameni ucisi si chinuiti de fiare. Cand am incetat sa ne mai cantarim optiunile si sa intoarcem faptele pe toate partile? De fapt, cand am incetat sa mai fim oameni? De-asta eu preconizez ca ne paste un regim dictatorial ca la carte, caci suntem obisnuiti sa fim controlati, manipulati, iar in ultima perioada observ tendinte accentuate de extremism. Cand oare un astfel de regim a adus lucruri bune pentru oamenii implicati?

vineri, 3 iulie 2009

Sinceritatea, o virtute subevaluata

Daca doar pentru o zi toate gandurile noastre ar putea fi exprimate in plinatatea lor, fara menajamente si fara falsa pudoare, a doua zi ar fi una de lumina interioara, dar si de blamare si dispret social. Cati dintre noi nu vedem lucrurile intr-o alta aura prin vartejul gandurilor, pentru ca vorba sa expuna tocmai opusul? De cate ori nu am crtiticat cu vehementa atitudini pe care privindu-le sincer cu mintea le-am fi adjudecat intr-o clipita? Daca macar o data, un ilustru personaj acuzat la televizor si in ziare de colaborare cu securitatea ar recunoaste brusc ca DA, a turnat. Ca a stat cu castile in urechi si si-a spionat prietenii de o viata pentru a scrie manuscrise intregi in lumina obscura a rusinii si a umilintei in fata superiorilor, si ca pur si simplu nu a scapat de tentaculele lacomiei si ale nevoii de a avansa prin metodele trisorilor de la cazino. Cum ar fi? M-as duce a doua zi sa il pup cu tot respectul pe mijlocul fruntii sale acum descretite de eliberarea data de sinceritate. Toata lumea ar fi scarbita si revoltata, iar respectivul ar ajunge in mod sigur in prapastia dispretului colectiv si a mizeriei umane. Si atunci cum mai putem spune ca e valabil dictonul „Minciuna are picioare scurte”? Le are chiar lungi, de fotomodel, si as putea adauga ca nu-i lipsesc nici reale abilitati atletice. Minciuna face parte din noi, e asemeni microbilor si bacteriilor care salasluiesc in organism si asteapta un singur semn pentru a dezvolta o maladie irecuperabila. Minciuna e cancerul zilelor noastre. Din pacate, nici in cazul asta nu exista antidot.