luni, 31 august 2009

Plansul de mila, un sport national

Nu cred ca exista in lumea asta larga oameni mai deprimati ca romanii. Fete schingiuite, aproape mutilate, cutreiera strazile precum celebrii zombie, in cautare de noi surse de energie negativa. Orice intamplare, oricare persoana, orice obiect are, musai, ceva negativ. A luat copilul la facultate? Ooo, super! Dar a luat printre ultimii. Mare, dar mare necaz. Ti-ai cumparat masina noua? Uff, ce tristete ca n-ai avut bani de incalzire in scaun si senzori de parcare. Este revelionul! Ce bucurie, ce extaz. Dar stai! Daca ar fi fost si bunicul, sa se bucure alaturi de noi. Si tot asa... Imi place ca atunci cand cunosc oameni de peste hotare, in privire li se citeste serenitatea, colturile gurii se indreapta in sus pentru a dezveli usor intreg setul dintilor, iar din ochi le rasar raze de fericire. Vad energie, vad speranta, vad o lupta continua pentru schimbare. Resemnarea nu este o optiune. Viata nu ar trebui sa fie un cumul de frustrari, de ura, de dispret si mai ales de lipsa de toleranta. Nu o sa incep cu prelegeri plictisitoare gen iubeste-ti aproapele, nu barfi, etc. Dar, frate, macar iubeste-te pe tine! Dar, atat timp cat nucleul tau este unul otravit, pana si aceasta iubire pare imposibila.

P.S.- BdV- fa ceva cu partea de comentarii, incerc sa-ti las trei vorbe de vreo luna!

vineri, 28 august 2009

Balacaritus pe ciolanus

Tara asta a devenit doar o scena pentru teatrul burlesc, hidos si grobian al bataii pe ciolan. Ciolan care incepe sa se subtieze simtitor, si sa ramana fara grasimea pufoasa si fara carnea roz care le faceau odinioara ochii sticlosi conducatorilor neamului. Ce naiba farmec poate sa aiba un amarat de fotoliu de sef? Cat poti sa te injosesti sa tii cu dintii de o functie, in timp ce subordonatii rad de tine pe la colturi, te fac nebun, prost, avar s.a.m.d? Cat de josnic poti sa fii, sa-ti petreci zilele in certuri permanente, scandaluri, procese, acuzatii si jigniri? Familia te asteapta cu caldura acasa, prietenii te cheama la bere, dar tu ce faci? Stai sa pazesti scaunul visand la himericul ciolan... Iti vinzi demnitatea lingand dosurile celor aflati mai sus de tine doar pentru a fi, la randul tau, deasupra altora. Te umfi in pene asemeni unui curcan, caci tu esti boss, esti sefu’, esti tata lor! De fapt, nu esti decat un suflet disperat dupa atentie, putere si dupa un pumn de bani murdari, pentru care pupi, te apleci si zambesti fals zi de zi. Sefule, nu vezi cat de mic si penibil ai devenit?

joi, 27 august 2009

Schimbare aniversara


Aceasta este postarea cu numarul 100, asa ca m-am hotarat sa fac o mica schimbare de look. Mi-a placut sablonul, pentru ca seamana cu filele unei carti vechi, prafuite, iar apusul dintr-o poza facuta recent e asemanator starii mele de spirit.

marți, 25 august 2009

Eternul si fascinantul gratar

Nicicand un simplu obiect nu a fost mai reprezentativ pentru o intreaga natiune. Week-endul, gura de aer de dupa o saptamana de lucru ii este inchinat. Reuneste familii, leaga prietenii si da nastere povestilor de amor. Prin folosinta sa se nasc hormonii fericirii in stare pura. Este chiar el, zeul gratar! Inca de la orele pranzului, cei care il venereaza pornesc traseul sfant prin supermarketuri, intr-o frenezie de golire cu patos a rafturilor, cum rar intalnesti. Nimic altceva nu mai starneste atata pasiune, atata iubire neconditionata. Asezarea mesei si a chipului zeului fripturilor este, de asemenea, un ritual neegalat de altele. Fiecare „credincios” are rolul sau, la fel servetelele, mustarul, farfuriile usoare de plastic si scaunele usor patate de asteptarea din timpul saptamanii. Sosirea maestrului de ceremonii cu jertfa de mici si ceafa este aplaudata, unii dintre adepti chiar se inchina, iar din cand in cand ofteaza tamp. Tot desfraul intoarcerii carnii si sfaraitul inaltator ii aduc pe pofticiosi pe culmile paroxismului. Fumul gros, innecacios trezeste cartiere intregi la viata. Cum este si normal, exista si cei ce se impotrivesc cultului gratarului, dar sunt complet ignorati. Doar initiatii pot intelege dedicarea si devotiunea grataristilor de bloc, aceasta baie de fericire a sinelui. Orgasmul gastronomic si spiritual vine abia in momentul infulecarii cu nesat a carnii, pe nemestecate, bineinteles alaturi de berea la PET, incununata de ragaieli periodice, pline de intelesuri ascunse. Epuizati dar pe deplin satifacuti, adeptii se intorc in casele lor unde, pentru cateva zile de asceza, mediteaza in asteptarea unei noi „slujbe sfinte”.

sâmbătă, 22 august 2009

Lenea cea de toate zilele

Trebuie sa marturisesc ca la intoarcerea din concediu m-a palit cea mai apriga, contagioasa, periculoasa si neiertatoare boala: Lenea. Mi-e lene sa citesc, mi-e lene sa scriu, mi-e lene sa fac curatenie sau mancare (eh, asta oricum nu o mai fac prea des). Nu exista sentiment mai placut si totodata mai frustrant decat nevoia de a sta degeaba in fata televizorului sau de a lancezi in fata unei cafele la terasa ore in sir. Am incercat multe solutii sa ies din aceasta micuta criza personala. Cafea, energizant, notarea in carnetel a lucrurilor pe care vreau sa le fac, dar nimic nu merge. Parca dorinta primordiala de a STA mi-a acaparat toate simturile si doar serviciul ma mai scoate din starea asta, dar cu greu. Nu stiu cand sau din ce cauza mi-am pierdut entuziasmul, energia. Sunt pur si simplu “chefless”. Daca a mai trecut cineva prin asta si a gasit solutii, astept cu nerabdare sa mi le impartasiti. Nu ma lasati sa ajung grasa si telenovelista, mai am putin si ating nivelul maxim de puturosenie!

miercuri, 19 august 2009

Copilarie pierduta in negura

Micuta Alexandra Udriste s-a stins din scurta si nefericita sa viata in urma cu cateva zile. Odata cu ea si sperantele mele intr-o lume macar putin mai buna. Cazul fetitei a fost semnalat intr-o perioada in care sufletul, generozitatea si empatia sunt concepte necunoscute celor care ar putea salva o viata, campania electorala. Cand sumele vehiculate pentru a candida pe liste la parlamentare au valori ametitoare, de zeci de mii de euro, un ajutor substantial care le putea readuce zambetul pe chip unor parinti chinuiti a fost imposibil de obtinut. Ce asteptari sa mai ai de la o societate in care viata insasi este mai putin pretuita decat un fotoliu caldut de unde un individ negru pe dinauntru ar putea salva nu una, ci sute de vieti de copil. La un simplu calcul, mii de vieti pierdute printre evaziuni fiscale, spagi, scandaluri, comisii de ancheta si discursuri demagogice. Banul si puterea au ajuns sa otraveasca inimi, suflete, intregi existente si intregi generatii. Noi, cei care bagam putin cate putin in buzunarul lor nu putem face nimic altceva decat sa semnalam aceste tragedii. Puterea noastra pecuniara le este transferata lor zi de zi, odata cu sansele de a face o schimbare, de a salva o familie de la o suferinta care o consuma ceas de ceas pentru tot restul vietii. Poate ca atunci cand vor ajunge acolo, alaturi de Alexandra, eternitatea le va fi neagra si umbrita de regrete, iar lacrimile de copil le vor nimici sufletele otravite.

duminică, 16 august 2009

Top Blog de duminica (2)

http://nuclearrr.wordpress.com/ o mare de poezie si un buchet de ganduri razlete. Am spicuit cateva versuri care mi-au placut: ” de ce sa ma mai uit in urma?/de ce sa mai tulbur/fluieraturile cu care gandurile mele/te-au fulgerat in dimineti?//..pune-le la uscat, si fa-ti un colier/pentru vara care vine!../Mai degraba vesel as vrea sa citesc/alfabetul cu senzuale punctuatii;/erai subt mine odata/si eu, ca soarele pe apa. Cuvintele noastre//tasneau ca viforul cel mai dulce/intredeschizand portile antice de El Dorado!/Stiu, iti amintesti perfect , de vreme ce mereu/mi-arunci/la tzram cate-un tsunami de vorbe/ care-au prins vechime-cum te-ai grabit/si le-ai resuscitat!//- „Mesaje din sticla”

http://claudiugilmeanu.ro/ fotografii de o calitate exceptionala. N-ar strica sa aruncati un ochi si pe aici!

http://hellostupid.wordpress.com/ De departe cel mai haios blog vrancean. Recomand cu caldura postarea „A cui o fi asta”. Am ras cu lacrimi!! Nu e de ratat nici „Salveaza planeta, mananca un vegetarian!

Astept in continuare propuneri interesante!

vineri, 14 august 2009

Romanul, tot roman…


Am ales sa vorbesc separat despre Meteora, al doilea centru al crestinismului ortodox din lume, dupa Muntele Athos. Structura impresionanta a rocilor am inteles ca este un fenomen unic in lume, datorat eroziunii apelor unei mari care a existat acum mii de ani si a unor miscari tectonice. Zona este extrem de curata, casutele ingrijite si pline de flori, iar manastirile cocotate in varful stancilor par a face parte dintr-un film SF. In acest loc extraordinar, care inspira liniste si meditatie, si-au facut loc, din pacate, niste animale din atlasul de mitocanie urbana sosite, de unde altundeva, decat din Romanica. In centrul localitatii, un hotel foarte cochet. Exact in fata intrarii, un grup de cinci romani. Nu admirau stancile crescute ca niste arbori argintii din pamant. Nu se rugau. Nu faceau poze chiliilor in care candva stateau calugarii pustnici, despre care legendele spuneau ca au trait ani in sir mancand lamai. Ei SCUIPAU SEMINTE PE STRADA!!! La plecare, cand am mai batut o data mica straduta pe care se afla hotelul, cu gandul la maretia si spiritualitatea locurilor, am gasit o mare. Nu Mediterana, ci o mare de coji de seminte, care se intindea pe trotuar si aproape pana la jumatatea stradutei stramte. Si atunci mi-a venit o idee. Sa ma instalez comod in una dintre chiliile sculptate in munte, cu un kil de lamai, si sa raman acolo.

miercuri, 12 august 2009

Grecia, cu bune si rele

Intr-un sfarsit, am putut si eu sa admir apa aceea albastra de care tot auzeam pe la TV si pe care o tot vedeam in poze despre care ajunsesem sa cred ca sunt prelucrate in Photoshop. Am ales ca destinatie insula Zakyntos. Peisajele pe care mi-a fost dat sa le vad probabil ca nu-mi vor parasi culoarele mintii ani de zile de acum incolo. Marea si cerul se uneau intr-un albastru perfect, impecabil, spart doar de stancile grizonate care brazdau pe ici, pe colo infinitul. Plimbarile cu barcuta, tavernele inconjurate de ape si arbori, plajele cochete si drumul intortocheat printre stancile impodobite cu verdeata au creat un tablou perfect. Pacat ca si aici isi face loc marlania si nesimtirea turistilor si pe alocuri si a personalului responsabil de servicii.

Puncte bune ale Greciei: autostrazile luminate si soselele aproape impecabile chiar si in partile indepartate ale insulei, peisajele care-ti taie fara drept de apel rasuflarea, limpezimea si culoarea incredibila a apei, casutele mediteraneene mangaiate de soare, pline de flori colorate si serenitatea si buna dispozitie de pe chipul locuitorilor. Puncte slabe: pet-urile de care nu am scapat nici pe unele plaje si nici pe drum in mai toate popasurile, bacsisul bagat pe gat fie prin paine si unt, fie prin adaugarea la nota (1 euro de persoana pentru o gustare de doar cativa euro e cam mult), faptul ca unii chelneri intarzie sa aduca nota sau comanda fie chiar si la bauturi si nu in ultimul rand toaletele din restaurante, majoritatea duhnind de la cativa metri de intrare. Dintre obiectivele turistice nu ratati plimbarile la plaja Shipwreck (din poza din postarea trecuta) si la Blue Caves si nici un mic ocol prin Meteora. Nu o sa va para rau.


La plaja Shipwreck



La o plaja cu apa sulfuroasa



Blue Caves



Un albastru infinit