Calificări utile pe timp de criză

Tweet

Simţi că oricât ai învăţat şi oricâte CV-uri ai depune nu ai nicio şansă să-ţi găseşti un job? Ai făcut toate cursurile posibile de calculator, limbi străine, gastronomie şi tot nimic? Stai fără de grijă, avem un curs pentru tine, elaborat de cei mai buni profesionişti în domeniu. Şanse garantate pentru obţinerea unui job! În câteva luni ai slujba mult visată, plătită cu mult peste medie. Înscrie-te acum la cursul intensiv de piţipongeală!! Tot ce ai de făcut este să urmezi câţiva paşi esenţiali:

1.Începe prin a-ţi încorda buziţele. Dar atenţie! Nu înainte de a le botoxa corespunzător! Cu cât mai mult intră, cu atât mai bine. A, şi obişnuieşte-te cu vorba asta. Va fi crezul tău de acum încolo!

2.Buun.. Şi acum pasul doi: Decolorează, decolorează! Orice fir de păr trebuie să devină de un blond pui de găină, neapărat cât mai ars. Dacă după decolorări repetate tot nu se arde, încearcă şi cu bricheta!

3.Ce dacă te-a dotat mama natură cu un piept generos? Secretul unei piţipoance de succes este să nu se mulţumească doar cu atât. La fel ca la punctul 1, plusează la maxim. Vorba reclamei, maxim am zis!

4. Mediatizare intensă! Sună la ziar şi spune o prostie. Bagă-te în cadă cu un moşneag bogat. Ai grijă să fie jacuzzi, măcar să nu ştii de unde ies atâtea bule. Sau, şi mai bine, fă un top al iubiţilor tăi. Nici nu mai contează că-s imaginari, fotbalişti să fie!

5.Puţină limbă română, condimentată cu expresii neaoşe! Nu mai spune am doar fund şi sâni, ci am decât fund şi sâni. Niciodată, dar niciodată să nu mai rosteşti corect pluralul substantivelor. Pentru inspiraţie, ia exemplu de la Eba cu celebrul „succesuri”, de la Crin Antonescu mai puţin faimosul “serviciuri” şi de la madam Aura Vasile “bugeturi”.

Odată puşi la punct primii paşi, cariera ta în lumea dură a piţipoancelor din România e ca şi asigurată. Acum nu ai decât să alegi dintre numeroasele posturi aflate pe piaţa muncii, special pentru tine:

asistentă tv, maseuză la un salon cu tematică erotică, “declaratoare” prin ziarele mondene, dansatoare la bară(de aici poţi avansa în juriu la “Dansez pentru tine”), Miss PSD, model cu celulita la purtare, videochatistă(eh, aici mai ai nevoie de ceva accesorii de formă cilindrică), fata de la miezul nopţii, gagică de Ţânţărean şi multe altele.

Acum, spune tu, ce facultate îţi mai oferă aşa o şansă în viaţă? Spune nu studiilor, învăţatului până târziu, cititului şi altor asemenea gesturi nesăbuite şi inutile!

P.S.- Acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare! Cine preia ideea şi o transformă într-un business de succes este invitat să mă anunţe!

O să rămân şi fără puţina minte pe care o mai aveam

Tweet

Later Edit: Gata, am făcut-o şi pe asta. Încă mai doare, dar na', aşa ar şi trebui să doară când nu mai ai minte :))

Ce poate fi mai romantic decât o scurtă excursie la stomatolog? O excursie mai lungă la chirurgie. Cam aşa mă distrez eu zilele astea. După nişte dureri aproape imperceptibile prin mandibulă, am decis să merg la medic, gândindu-mă că m-am umplut de carii. De unde? Cea care făcea fiţe era nimeni alta decât măseaua mea de minte, pe care acum trebuie s-o scot. Asta pentru că mititica s-a gândit să nu crească normal, ci să împingă celelalte măsele, probabil de invidie.

Cu ocazia asta, îmi cer scuze pentru imposibilitatea de a participa la Lecturi Urbane, întrucât am un drum de făcut până la Bucureşti. Pentru că, nu-i aşa, cine mai are încredere în doctorii de aici?!? Mai ales că am prieteni şi rude care au păţit-o grav lăsându-se pe mâna unor, frumos spus, măcelari.

P.S. În imaginea alăturată o aveţi pe Zâna mea Măseluţă. Simpatică, nu?

Cititori şi cititoare...

Tweet

Cred că toată lumea a auzit de „Lecturi Urbane”. Ei bine, două fete care iubesc din suflet cărţile s-au gândit că Focşaniul nu trebuie să lipsească de pe harta proiectului, aşa că ne aşteaptă pe 21 noiembrie în faţă la Ceasul Rău. Pentru detalii, intraţi aici.
Eu una nu pot garanta că ajung, dar voi face tot posibilul. Mi-ar plăcea foarte mult ca Lady Allia să vină împreună cu volumul său de debut, cred că s-ar găsi mulţi cumpărători. Ce spuneţi, cum vi se pare iniţiativa?

Blogrollul creşte şi creşte...

Tweet

Pentru mine blogrollul e locul în care intru in fiecare dimineaţă, încă de la prima oră. Alături de cafeaua aburindă mă afund în paginile electronice ale oamenilor pe care îmi place să-i citesc postare cu postare. Cum a trecut multă vreme în care nimeni nu şi-a mai făcut loc pe aici, vă anunţ cu mândrie că am trei noi "intrări" numai bune de lecturat. Este vorba despre: Violeta Loredana, Ex-Silentio şi The dreamer, care-mi este amică şi în offline.

Şi ca să vedeţi că nu doar eu scriu despre alţii, ci şi alţii despre mine, aveţi o părere despre subsemnata aici.

Sinonimia muncii: “puturos” înseamnă “sărac” sau „şmecher”?

Tweet

După cum ne e obiceiul ancestral, când emitem o judecată, o facem generalizând, luându-i pe toţi cei implicaţi la grămadă. Şi tot la grămadă îi înjurăm, sau din contră, le plângem de milă. Bugetarii sunt nesimţiţi, toţi profesorii iau şpagă, la privat toată lumea munceşte pe brânci, toţi pensionarii sunt la limta subzistenţei şi tot aşa...

Ei bine, eu sunt de acord cu stimulentele şi mai cred că în orice domeniu sunt binevenite. La fel şi sancţiunile. Cum poţi încuraja un inspector să colecteze banii datoraţi de un agent economic, dacă nu primeşte şi un procent din ceea ce aduce statului, bani neprogramaţi să intre în buget? Ar fi timpul ca statul să adopte o atitudine precum cea a firmelor mari, care îşi răsplătesc angajaţii în funcţie de performanţe, căci nu e normal ca un angajat care îţi aduce 800 de miliarde lunar să fie remunerat la fel ca unul care aduce 50. Pe de altă parte, în cazul în care se constată nereguli la controalele anterioare, cel care a făcut gafa ar trebui, fără îndoială, sancţionat.

Sunt convinsă că dacă s-ar proceda astfel în toate domeniile, lucrurile ar merge altfel. Însă nu pot fi de acord cu acordarea stimulentelor către şoferi sau cei care stau la ghişeu, oameni care prestează aceeaşi muncă zilnic, încep programul şi îl termină la aceleaşi ore, oameni care fac o muncă de roboţel, aceeaşi în fiecare zi.

Cum ar fi dacă ţie, la locul de muncă, ţi s-ar oferi plăţi suplimentare pentru zilele cu un volum de muncă mai mare, pentru proiectele de amploare duse la final, pentru performanţă? Aşa e că ai munci mai mult dacă ai şti că stând degeaba iei cel mult jumătate din cât ai câştiga dacă ţi-ai da silinţa? Ori dacă ştii că indiferent cât de mult sau cât de bine munceşti salariul e acelaşi, hai să fim sinceri şi să recunoaştem că de multe ori închei ziua de muncă fără să fi tras de tine la toată capacitatea.

Cred că doar prin stimularea celor care muncesc cu adevărat se poate face performanţă. Ar fi şi timpul ca omul care munceşte să primească mai mult decât cel care stă. Să vorbim despre calitatea muncii nu ca în comunism, la nivel ideatic, în timp ce ne facem că lucrăm, ci ca despre singurul lucru care face diferenţa între angajaţi. Cum ar fi ca termenul “puturos” să fie echivalent cu “sărac” şi nu cu “şmecher”?