Sinonimia muncii: “puturos” înseamnă “sărac” sau „şmecher”?

Tweet

După cum ne e obiceiul ancestral, când emitem o judecată, o facem generalizând, luându-i pe toţi cei implicaţi la grămadă. Şi tot la grămadă îi înjurăm, sau din contră, le plângem de milă. Bugetarii sunt nesimţiţi, toţi profesorii iau şpagă, la privat toată lumea munceşte pe brânci, toţi pensionarii sunt la limta subzistenţei şi tot aşa...

Ei bine, eu sunt de acord cu stimulentele şi mai cred că în orice domeniu sunt binevenite. La fel şi sancţiunile. Cum poţi încuraja un inspector să colecteze banii datoraţi de un agent economic, dacă nu primeşte şi un procent din ceea ce aduce statului, bani neprogramaţi să intre în buget? Ar fi timpul ca statul să adopte o atitudine precum cea a firmelor mari, care îşi răsplătesc angajaţii în funcţie de performanţe, căci nu e normal ca un angajat care îţi aduce 800 de miliarde lunar să fie remunerat la fel ca unul care aduce 50. Pe de altă parte, în cazul în care se constată nereguli la controalele anterioare, cel care a făcut gafa ar trebui, fără îndoială, sancţionat.

Sunt convinsă că dacă s-ar proceda astfel în toate domeniile, lucrurile ar merge altfel. Însă nu pot fi de acord cu acordarea stimulentelor către şoferi sau cei care stau la ghişeu, oameni care prestează aceeaşi muncă zilnic, încep programul şi îl termină la aceleaşi ore, oameni care fac o muncă de roboţel, aceeaşi în fiecare zi.

Cum ar fi dacă ţie, la locul de muncă, ţi s-ar oferi plăţi suplimentare pentru zilele cu un volum de muncă mai mare, pentru proiectele de amploare duse la final, pentru performanţă? Aşa e că ai munci mai mult dacă ai şti că stând degeaba iei cel mult jumătate din cât ai câştiga dacă ţi-ai da silinţa? Ori dacă ştii că indiferent cât de mult sau cât de bine munceşti salariul e acelaşi, hai să fim sinceri şi să recunoaştem că de multe ori închei ziua de muncă fără să fi tras de tine la toată capacitatea.

Cred că doar prin stimularea celor care muncesc cu adevărat se poate face performanţă. Ar fi şi timpul ca omul care munceşte să primească mai mult decât cel care stă. Să vorbim despre calitatea muncii nu ca în comunism, la nivel ideatic, în timp ce ne facem că lucrăm, ci ca despre singurul lucru care face diferenţa între angajaţi. Cum ar fi ca termenul “puturos” să fie echivalent cu “sărac” şi nu cu “şmecher”?