Preocupările mele sunt din ce în ce mai simpliste, nu mai tresar la nicio amintire, ci mă gândesc doar la prezent, la lucruri, la planuri de viitor, cam ca tot omul. Simt că partea mea ascunsă zboară şi mă transform deodată în omul de lângă mine. În toţi oamenii care mă înconjoară. Un punct mic într-o mulţime mare.
Cât despre simţul umorului, ia-l de unde nu-i! Nici nu ştiu dacă l-am avut vreodată sau doar am avut impresia că-l am. N-am nevoie de susţinere şi nici de mesaje nesincere, ci doar de linişte. Sau poate de o fundă roz, de un zâmbet ştrengar. Mai pe scurt, de o muză care refuză să mai apară. Poate că mă caută dar eu n-o văd. Cel puţin nu-i mai văd utilitatea.
Eu zic sa scrii doar cind simti ca iti face placere sa scrii :)
RăspundețiȘtergere@Trei- Tocmai asta-i problema, că nu mai simt nevoia să fac un lucru care îmi plăcea nespus acum câteva săptămâni.
RăspundețiȘtergereAtunci ... fa o pauza. Sunt sigur ca o sa-ti revina pofta, ;)
RăspundețiȘtergereai mare dreptate...lasa-te !
RăspundețiȘtergeresi, maine dimineata, ia-o de la inceput !
capul sus, fata! esti sovejanca, mocancile is tari !
las' ca vii la munte si te repari !
numai Bucurestiul ala e de vina, de ti-a indus starea sata !!! ia sa trimit io un cutremuras, asa, de-o gluma !!! :)
@capca1- Haios ca de obicei domnu' :)) Sa stii ca as avea mare nevoie de cateva zile la Soveja. Si vezi cu cutremurul ala. Eu zic sa faci si tu o profetie, am auzit ca aduce bani si faima :)
RăspundețiȘtergereoricum, te exprimi foarte lejer in scris, asat e o calitate, cu sau fara chef; tu ai ce multi altii nu au... deci a nu se abandona so easy...
RăspundețiȘtergere