“Pantaleon si vizitatoarele”- Mario Vargas Llosa

Tweet

Doamne, cate zambete mi-a smuls cartea asta, primul roman al lui Llosa pe care l-am citit! Pe scurt, capitanul Pantaleon Pantoja, alintat Pantita, este desemnat de Armata sa infiinteze si sa administreze un serviciu de vizitatoare, care sa satisfaca nevoile sexuale ale soldatilor din selva amazoniana, stabilindu-se intr-un orasel pe nume Iquitos, impreuna cu mama sa si sotia. Scrierea este de o ironie fantastica, Pantaleon savarsindu-si sarcinile cu mult elan si devotament, trimitand in mod regulat rapoarte privind activitatea vizitatoarelor si venind cu idei geniale de imbunatatire a serviciilor si extindere a SVGFPA (Serviciul de Vizitatoare pentru Garnizoane, Posturi de Frontiera si Aferente). Asa se face ca unul dintre cei mai destoinici servitori ai tarii se transforma de pe o zi pe alta intr-un excelent proxenet, ajungand sa-si racoleze angajatele dupa o testare amanuntita si foarte personala a performantelor. Decaderea morala a protagonistului survine odata cu aparitia Braziliencei, o prostituata care ii ia mintile si din cauza careia ajunge sa fie abandonat de credincioasa sa sotie. Tot Brazilianca ii aduce sfarsitul lui Panta, insa nu prin rea-vointa, ci prin moartea sa brusca, la care eroul nostru, caricaturizat pe tot parcursul intamplarilor de Llosa, nu ramane indiferent. Discursul sau de la moartea femeii usoare, tinut in uniforma, aduce cu sine respingerea si dezgustul superiorilor sai. Llosa a reusit sa portretizeze aproape perfect imaginea unui orasel al desfraului, in care tocmai „pacatosii” de frunte pozeaza in stalpi ai moralitatii, in care presa este cumparata cu cativa soles, iar mai-marii armatei se dovedesc a fi de o josnicie greu de evaluat. Dincolo de momentele pictate cu un umor fantastic, de personajele colorate si prin unele locuri absurde, ramane linia principala a romanului, satira la adresa Armatei peruane si a obsesiei pentru cautarea asidua a semnificatiilor religioase si a idolilor spirituali. Pentru delectare, cateva strofe din Imnul vizitatoarelor:

„Servim, servim, servim
Armata nationala,
Servim, servim, servim,
Cu sarg si opinteala

Sa-i fericim pe soldatei
-Hai zor-nevoie, chuchupitas-
Pe gradatei, pe recrutei,
Si nu de mantuiala”