Cronica pasarii-arc de Haruki Murakami

Tweet

Ce ai face daca ai fi intr-o fantana intunecata, lipsit de simtul vizual, infometat si insetat? Ce ai simti? Cum ti s-ar parea existenta ta pana in acel moment? Este doar o ipostaza in care Murakami te pune pe tot parcursul romanului sau. Pot sa spun fara umbra de indoiala ca este una dintre cele mai bune opere contemporane pe care le-am citit. Ma rog, poate ca doar a fost pe placul meu, mai ales ca e o poveste nu tocmai obisnuita. Cert e ca dupa ce am terminat de citit, am tanjit dupa alte zeci de pagini din viata japonezului Toru Okada. Pe scurt, Toru duce o viata normala, linistita, alaturi de sotia sa Kumiko, pana intr-o buna zi cand ii dispare motanul si pleaca in cautarea acestuia. Lucrurile se complica atunci cand si sotia sa dispare subit, fara a da explicatii. Din acest punct, totul se precipita, in viata protagonistului apar numeroase femei, fiecare dintre ele purtand un mesaj misterios, iar toate aceste personaje feminine satelit au menirea de a-i arata calea lui Toru Okada. Poate va intrebati ce este pasarea-arc, asa ca o sa-l las pe autor sa raspunda. „Pasarea arc popseste pe creanga unui copac din zona si rasuceste arcul lumii, anuntandu-si gestul printr-un sunet aparte. Cand nu mai rasuceste arcul lumii, isi inceteaza existenta, dar nu stie nimeni asta.(...) Adevarul este ca pasarea isi ocupa locul si invarteste, putin cate putin, arcul cel micut, punand lumea pe roate”.

In „Cronica pasarii-arc” fictiunea se impleteste cu zile obisnuite din viata tuturor familiilor tinere si pe alocuri cu scene de un sadism profund din razboi. Realitatea se imbina cu visul intr-un mod imperceptibil, pentru ca lucrurile cele mai nefiresti par la fel de palpabile ca pietrele din fundul fantanii. Romanul in sine este o imbinare de articole din ziare, scrisori, marturii, care desi par din lumi diferite se leaga unele de altele prin acelasi fir subtire dintre real si fictiv. „Aici, jos, anotimpurile au disparut, notiunea de timp nu mai exista”, spune protagonistul, aflat pe fundul rece si intunecat al fantanii. Eu as putea sa scriu pana maine despre aceasta carte, si ce anume mi-au inspirat mie numeroasele personaje, insa sunt convinsa ca exista o interpretare pentru fiecare cititor.