Rosu si negru- Stendhal

Tweet

Pasiune sau datorie? Onestitate sau făţărnicie? Doamna de Renal sau Mathilde? Armată sau biserică? Prin toate aceste dileme şi multe altele trece Julien Sorel, unul dintre cele mai marcante personaje din istoria literaturii universale. Originile lui Julien sunt unele extrem de modeste, fiind un simplu fiu de tâmplar, care visează la o strălucită carieră militară, avându-l ca idol pe Napoleon. (De altfel şi autorul romanului a luat parte la campania din Italia a generalului Bonaparte, consacrându-se literaturii la o vârstă relativ înaintată). Biserica reprezintă pentru eroul nostru cu ţeluri înalte doar modalitatea de a mai urca o treaptă pe scara socială, modalitate în care ajunge să o cunoască pe cea care îi va sădi pasiunea în inimă, ea însuşi sacrificându-şi onoarea, căsnicia şi situaţia socială. Julien va ajunge ulterior în casa marchizului de Mole tot după o perioadă în sânul Bisericii, unde nu se va regăsi niciodată. Odată intrat în aristocraţia Parisului, tânărul se îndrăgosteşte de fiica stâpânului său, Mathilde, întâmplare care dă naştere unui întortocheat triunghi amoros, frânt de trădare, minciuni şi în final moarte. Destinul său va fi, până la condamnarea la moarte, unul brăzdat de veşnicul complex al omului de condiţie socială inferioară şi de ura viscerală vizavi de tot ce înseamnă aristocraţie, fandoseală şi forme fără fond, însă ajunge, paradoxal, să mimeze afecţiunea, să mintă şi să se apropie teribil de ceea ce a urât toată viaţa sa.

Citate care mi-au plăcut:

“Iată efectul zădărniciilor lumii acesteia; se pare că eşti obişnuit cu chipuri vesele, adevărate teatre ale minciunii. Adevărul este auster, domnule"

“În trufia mea, am fost de atâtea ori încântat că sunt diferit de ceilalţi tineri ţărani! Ei bine, am trăit destul pentru a vedea că diferenţa generează ură”

“Iubirea bazată pe raţiune este, fără îndoială, mai înţeleaptă decât iubirea adevărată, dar ea nu are decât puţine clipe de entuziasm”