marți, 22 decembrie 2009

Idiotul lui Dostoievski

Cea mai buna carte pe care am citit-o anul asta, fara indoiala, este “Idiotul” de Fiodor M. Dostoievski. Un roman atat de complex, atat de bine structurat, impanat cu descrieri, opinii personale ale autorului si dotat cu o fina analiza psihologica nu am mai citit de la ultimul roman lecturat al aceluiasi autor. Trebuie sa marturisesc ca ma simt oarecum inhibata de romanele de dimensiuni foarte mari si mi-am facut curaj sa citesc “Idiotul” abia cand am luat concediu, pentru ca am simtit nevoia sa citesc aceasta carte cu mintea limpede, si nu obosita si lipsita de energie. Din pacate, n-am reusit intr-o saptamana sa o termin si am asteptat momentele ideale pentru a-mi continua lectura. Nu stiu cum reusesc altii, dar eu daca sunt obosita nu ma pot concentra si prefer sa las cartea deoparte. Si acum sa revenim la subiect. Dincolo de aparenta idiotie si nebunie a protagonistului, printul Miskin, care este vesnic inconjurat, de cele mai multe ori din din umbra, de Nastasia Filippovna, Aglaia Epancin si Rogojin, eu am vazut in „Idiot” un adevarat Mesia, neinteles si neiubit cu adevarat de nimeni. Opera are un caracter ciclic, intrucat debuteaza prin intalnirea din tren dintre Rogojin si Miskin si cu fotografia Nastasiei si se incheie tot cu acest trio intr-o formula tragica. Rogojin se dovedeste a fi un ucigas pasional cu sange rece, in ciuda inocentei printului care il percepe ca pe un prieten, iar Miskin se intoarce de unde a pornit, la boala care i-a consumat tineretea si in Elevetia, unde s-a tratat. Poate scrierea lui Dostoievski ar fi mai facila, daca nu ar cuprinde un manunchi de personaje care de care mai diverse, unele analizate in amanunt, si altele lasate dezbracate de detalii in fata judecatii cititorului. Si toate acestea sunt antrenate intr-o multitudine de intamplari, de cadre, firul narativ fiind intrepatruns de opiniile autorului, care in mod evident se regaseste in personajul sau principal, sanctionand ignoranta, rautatea si superficialitatea celorlalte personaje. Dar axul principal al romanului ramane faptul ca tot ce este mai bun si mai luminos in aceasta lume, frumusetea reala, si nu cea a trupului si a chipului, poate mantui lumea. Dar lumea nu vrea sa o vada.

Cati nu sunt dintre cei care, lustruiti pe dinafara, avand apartenenta de virtute numai pentru ca dispun de caleasca proprie? Multi au caleasca proprie... Dar prin ce anume mijloace...”, este doar un exemplu de critica aspra la adresa unei societati putrede, care nu vrea sa vada lumina.


Esti mediocritatea insasi, fudula si increzuta, mediocritatea plina de sine, inchistata in autolinistirea ei olimpiana, esti rutina rutinei! Nici in capul si nici in inima dumitale nu se va zamisli vreodata o idee proprie”- si aici regasim modul de gandire al autorului, care face o ampla analiza a unui fenomen si a unei tipologii umane din care se compune majoritatea oamenilor, cea a celor care au o perceptie inalta despre ei insisi, cei care se cred geniali, desi nu au o farama de originalitate sau de inventivitate

O alta idee interesanta mi s-a parut cea a perceptiei despre catolicism: „Socialismul, fiind un produs al catolicismului, este de esenta catolica! Si el, ca si fratele sau bun, ateismul, desi opus catolicismului din punct de vedere etic, este si el un rezultat al disperarii, in masura in care tinde sa se substituie puterii morale pe care religia n-o mai are, dar nu prin invatatura lui Hristos, ci asemenea catolicismului, tot prin violenta”

Si cum deja m-am intins prea mult pentru o simpla opinie pe un blog, nu pot decat sa va recomand cu drag s-o cititi, daca nu ati facut-o deja!

16 comentarii:

  1. ce frumos..eu i-am citit toate romanele,acum sunt la Jurnalele de scriitor. ma cam obsedeaza Dostoievski. nu as putea spune ca am una preferata pentru ca toate sunt absolut incredibile. Ai facut o adevarata recenzie despre Idiotul,foarte tare. P.S daca nu ai citit Demonii...ar trebui:D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. buna! poti te rog sa imi spui cum se termina cartea adica ce se intampla cu Aglaia Ivanova.

      Ștergere
    2. buna! poti te rog sa imi spui cum se termina cartea adica ce se intampla cu Aglaia Ivanova.

      Ștergere
  2. @Tania- Eu mai am mult pana sa-i citesc toate romanele, dar pana acum pot sa spun cu mana pe inima ca este scriitorul meu preferat. Eu totusi cred ca nu am facut o recenzie in adevaratul sens al cuvantului. Imi place sa scriu despre cartile pe care le ciesc, pentru a vedea peste timp, ce m-a atras la scrierea respectiva. Multumesc pentru vizita!

    RăspundețiȘtergere
  3. Un roman esential, ce nu trebuie sa lipseasca din nicio biblioteca. Probabil o carte din topul cartilor pe care trebuie sa le citesti in decursul vietii. Iar pentru cei ce nu au citit inca aceasta carte, o mai pot gasi aici:

    Idiotul, de F.M. Dostoievski

    Sper sa fie utila informatia. Lectura placuta!

    RăspundețiȘtergere
  4. Am aceasta carte in biblioteca cam de vreun an si inca nu am apucat s-o citesc .. iti recomand si "Crima si pedeapsa" de Dostoievski, un roman psihologic foarte captivant.

    RăspundețiȘtergere
  5. ce inseamna pentru tine : "Frumusetea va cu cuceri lumea"? Dostoievski a studiat foarte multa teologie ca sa scrie asemenea carti. Pe mine m-a entuziasmat Sfantul Augustin, unul dintre cei mai mari filozofi crestini care scris celebrul tratat "Confesiuni". Dostoievski a scris despre un Adam necazut, un ADAM DINAINTE DE PACAT insa in romanul Fratii Karamazov( etimologia cuv. "mazak"= murdar) trateaza omul de dupa pacat.Dumitru Staniloe in "Dogmatica", afirma ca omul adam de dinaintea pacatului nu are virtute pentru ca nu s-a ostenit sa o castige, spre deosebire de omul cazut care se lupta sa atinga perfectiunea, mai ales ca traieste intr-o lume corupta de mizerie, omul fiind o fiinta care imita tot ceea ce vede in jur, de la nastere si pana la moarte.Printul Miskin nu cunoaste pacatul trupesc din cauza bolii..dar daca nu ar avea aceasta boala? (a se citi in primul capitol) Sunt prea multe de discutat

    RăspundețiȘtergere
  6. Citeste ,,Crima si pedeapsa" tot de Fiodor Dostoevski. o alta capodopera

    RăspundețiȘtergere
  7. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  8. Citind- o toată, pot spune cu mâna pe inimă (să o ţinem în dramatism) , că este o romanţă rusească.
    Prima parte, în care descrie venirea personajului principal pe meleagurile natale, este foarte plăcută, bine pusă la punct, analizată până la D- zeu şi înapoi, complexă (pe scurt) , conturându- se nişte imagini doar din descrierile acestuia (succinte aş spune la nivel fizionomic, exterior) , dar foarte frumos elaborate personajele prin atribuirea fizionomiei, caracterului acestora.
    Bun, ideea este că nu este aşa de "miraculos şi extraordinar" cum multe persoane (marea majoritate ce mi- a fost dat să întâlnesc au fost doamne/ domnişoare) vor spune. Este un roman de la un clasic, bine făcut, dar care nu te captează cu nimica (pe mine sigur nu m- a captivat) şi care are un final total previzibil (fără să fie nevoie să te uiţi la ultimele pagini înainte) .
    De aici şi întrebarea mea, către mulţi elogiatori ai acestei cărţi: unde este psihologicul, "thrillerul" ? Maladia şi imaturitatea manifestată la diferite vârste, plusată de probleme psihice (nu psihologice) clare?
    Dar asta este o mică părere asupra unei cărţi bune.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-ai inteles nimic, cu toate ca analizezi foarte profund. Ar trebui sa citesti alt gen de carti.

      Ștergere
    2. Domnule anonim!!!
      Vă multumesc că mă scutiti de intentia incontrolabilă de a îi răspunde domnului "n'am" în aceeaşi formă.

      Ștergere
  9. am terminat de citit romanul si scriind o postare pe aceasta tema am decis sa vad si ce apare la primele cautari dupa cuvintele cheie ” idiotul review” :D ! Astfel am revenit pe blogul tau :D ! Buna prezentarea !

    RăspundețiȘtergere
  10. Buna seara! Sa spun ca mi-a placut cartea este banal, pur si simplu m-a fascinat. Insa nu asta voiam sa subliniez prin acest comentariu, ci mai degraba faptul ca esenta scrierilor lui Dostoievski se rezuma de fapt la "manunchiul de personaje" cum la-ti numit dumneavoastra, la complexitatea lor sufleteasca si la eventualele antiteze ce se realizeaza intre personaje. Dostoievski, ca si Tolstoi, contureaza fidel societatea ruseasca a secolului nouasprezece tocmai prin aceasta numeroasa prezenta a personajelor! Lectura placuta!

    RăspundețiȘtergere
  11. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  12. As vrea sa scriu un comentariu complet, dar ma tem ca nu voi avea destul spatiu asa ca voi incerca in linii mari sa ma rezum: Dostoievski iubea oamenii si animalele, nazuia la o lume ideală. Faptul ca nu putea realiza acest lucru nu l-a facut sa dea inapoi. Visa mereu la intamplari si povești, chiar si pe drumul spre facultatea de arhitectura militară. Un om inteligent poate invata orice, dar literatura a fost pasiunea sa. A scris din pasiune si de aceea a scris atat de bine. Era o fire retrasă, analizandu-i pe ceilalti, incercand sa le patrunda sufletul, sa ii cunoasca pe deplin. Printul Miskin înfățișa sufletul real al autorului, care iubea omenirea si toate fiintele, dupa cum e si învățătura ortodoxa - sa iti iubesti aproapele. El este acel 2% din populatia lumii, tipul cel mai rar - INFJ - conform tipurilor de personalitati Mbti (si Mihai Eminescu era tot acest tip). Cartea nu e ca sa distreze, sa ofere ceva palpitant si "interesant" la acel nivel de superficialitate. Nu. Este o marturie a unei gandiri si a unui suflet ce iubeste cu adevarat. E o analiză a lumii in care traim. E o adevarata comoară, o capodoperă. Din ce am observat, unii nu o pretuiesc deloc pentru ca nu o inteleg, pentru ca nu o simt, nu au pic de urma in sufletul lor de iubire, de nazuire spre un ideal frumos si pasnic...

    RăspundețiȘtergere