Costineşti, the land of buluceală

Tweet

De mai bine de cinci ani nu trece vară în care să nu trec măcar două zile pe la Costineşti, locul de unde îmi vin cele mai frumoase amintiri din vacanţele din liceu. Îi cunosc toate plajele, toate străduţele, dintr-o parte în alta. Cred că nu există golfuleţ, scoică sau fir de nisip cărora să nu le ştiu locul. Deşi pare staţiunea în care cocălărismul e la el acasă, Costineştiul are părţi care te pot surprinde, locuri pe care nu le găseşti în altă parte, plaje izolate, cu apă limpede şi înlănţuiri lucioase de roci. Dar nu despre asta vreau să vorbesc acum, ci despre buluceala, gloata, turma, hoarda, spuneţi-i cum vreţi, de weekendul ăsta.

Cum vă spuneam, de o bună perioadă de timp vin în fiecare vară, în anii trecuţi petreceam aproape toată vara pe litoral. Băi nene, eu ceva ca anul ăsta n-am văzut în toată viaţa mea. Şi am păţit ceva în premieră: am rămas blocată pe stradă în mers. Îmi pare tare rău că n-am avut aparatul foto cu mine, că vedeaţi ce n-aţi văzut. De la pitzi, la cocalari, la părinţi cu copii de mână, cum să vă spun, un puhoi infinit de oameni, totul condimentat cu zeci şi zeci de tarabe care vând de la gogoşele şi bombonele la vibratoare şi sâni de plastic. Costineştiul a devenit pentru două seri un mare bazar, o mare groapă de gunoi, o oală în fierbere, plină de oameni.

Şi nu pot să nu îmi aduc aminte de un sfârşit de săptămână petrecut la Nisipurile de Aur, tot în vârful sezonului. O staţiune frumoasă, curată, plină de flori, dar în schimb cu prea puţini oameni. Şi atunci mă întreb şi eu, cum de peste tot văd că românii fug la vecini, că litoralul nostru rămâne gol, etc. Şi mai haios e că săptămânile trecute nu era mai nimeni pentru că au văzut la ştiri peşti otrăvitori, peşti care, de altfel, sunt în apele noastre de ani buni, da’ abia anul ăsta i-au descoperit şi televiziunile. A dat strechea în turişti tocmai când îmi pregătisem şi eu un weekend relaxant. Şi bineînţeles că plajele izolate n-au mai fost deloc izolate. Tot Soveja e mama odihnei.