Am cochetat şi eu cu răutatea în diverse rânduri, dar de fiecare dată cînd mi-am propus să răspund răutăţii cu aceeaşi monedă, n-am făcut decât să mă murdăresc eu însămi şi să am lupte intense cu propria conştiinţă. Răutatea rupe prietenii, relaţii, transformă iubirea în hârtie şi o aruncă la coş. Rănirea altora te poate răcori, te poate curăţa pe moment, dar intri într-un cerc din care nu vei mai ieşi întreg.
Ceva din fiinţa ta se rupe. Încet, încet te faci bucăţi. Mai trece o zi, mai cade ceva bun din tine, până când rămâi gol. Doar tu cu răutatea ta. Singuri. Faţă în faţă. O priveşti compătimitor, e tot ce ţi-a rămas. Încerci să vorbeşti cu ea, să te regăseşti în oglinda ei spartă. Vezi frânturi din tine, dar nu te vezi întrutotul. Ce ai fost odată s-a spart în bucăţi mici, cu un luciu rece şi murdare la colţuri. Încerci să aduni bucăţile reci ca metalul îngheţat, dar nu se mai potrivesc. Ai obosit potrivindu-le iar şi iar fără rezultat.
Încerci s-o foloseşti din nou. De atâtea ori când ai apelat la ea în trecut nu te-a dezamăgit. Te-a făcut să zâmbeşti cu satisfacţie când altul plângea, să râzi stricat când altul ofta. Azi răutatea nu mai găseşte în tine nimic în care să se încolăcească perfid, nimic de ros cu poftă sălbatică. Nu poate trăi într-un gol. Până şi ea te-a părăsit.
buei, am avut un comment dat dreaq de destept, dar, cand sa-l postez, se bloca ceva si nu pleca. era asa de destept ca nici macar nu -l mai pot scrie iara. era ceva filozofic, care ma facea pe mine mandru, ca uite ci distept as putea fi io, daca nu eram politist. vezi ce rea e viata cu mine?!
RăspundețiȘtergererautatea poate fi inteleasa, atunci cand e altoita pe dorinta de razbunare! e si singura situatie in care se bucura si de o oarecare forma de acceptare, ce naibii, nu toti avem puterea de a intoarce si obrazul celalat.
RăspundețiȘtergerecred ca te-ai referit la rautatea perfida...asta frizeaza cu patologicul, e aproape nebunie...sadismul e forma extrema.
din pacate, ne lasam inselati, uneori si, de aceea avem garda jos ,iar rautatea celuilalt ne surprinde!
vezi ce mi-ai facut, m-ai pus sa gandesc si acuma ma doare devla! rautate ce esti!:-))
buei, faci bolmoaje? iote-te, aparu si halalalt comment! buei, nu cumva-ti faci trafic pe firavu-mi spate ?!:p
RăspundețiȘtergere@Capca1- Nu stiu de ce, imi mai face figuri blogul la sectiunea de comentarii.
RăspundețiȘtergereSa stii ca nici nu garda vesnic sus nu prea merge. Si prudenta iti poate face rau uneori. Cateodata e bine sa afli cu cine ai de-a face.
Eu nu am apelat niciodată la răutate. Pur şi simplu nu îmi stă în fire. Am încercat, dar nu pot...
RăspundețiȘtergerePrefer să am cicatrici, prefer să învăţ din "oglinzile" altora pe seama mea, prefer să sufăr, decât să stau mereu într-o carapace de teamă de a nu suferi. Dacă aş sta mereu în gardă, aş avea sentimentul că pot trece foarte multe lucruri frumoase pe lângă mine, iar eu din prea multă atenţie le-aş rata...
Răutatea am văzut-o la alţii. uneori am şi înţeles-o. Sunt oameni cărora le este teamă de eşecuri, de suferinţe, de oameni şi chiar de ei înşişi şi în loc să încerce să îşi descopere potenţialul, să evolueze (suferinţa d.p.m.d.v. face parte din evoluţia noastră)stau de şase toată viaţa, iar la sfârşit adună numai regrete...
Alţii sunt răi pentru că au o anume latură. le convine. Cel mai uşor în lume este să fi rău, egoist şi să nu îţi pese decât de tine. Greul e atunci când vrei o ţintă şi trebuie să ţii cont de cei din jurul tău :). Prefer calea cea mai grea!
Apropo de comentarii...şi al meu face la fel uneori. Eu o păţesc pe blogul lui Căpcă de exemplu :D.
Cred ca am apelat la rautate cand eram putin mai mica, stii tu rautati de copii, poate ca mai am si acum unele momente, dar am invatat ca atunci cand intorci si celalalt obraz bunatatea se intoarce inzeciti la tine! Te simti mai bine si simti acea emotie de fericire in suflet! Mi-e dor de anumite zile si mai ales de o doamna profesoara care m-a facut sa gandesc asa si o sa-ti dau si tie aceasi tema pe care ne-o dadea dansa noua: " Tema pentru acasa:Orice s-ar intampla ZAMBESTE tot timpul!" . Am scris un post mai demult despre aceasta tema, poate vrei sa-l citesti ( http://cretsolyna18.blogspot.com/2009/08/despre-viata-in-general.html ). Eu cred ca am nevoie sa-l recitesc ca unele chestii am cam inceput sa le uit...
RăspundețiȘtergere@Midsummer- Ce chestie, si eu am avut aceeasi profesoara de religie. Foarte mult mi-a placut de dna Ciobotaru! Sunt atat de rari profesorii pe care mi-i amintesc cu drag...
RăspundețiȘtergere@Ramona- Eu cred ca oamenii pot deveni rai pe parcurs, dupa de infrunta multe obsatcole si vad ca de aproape fiecare data cei lipsiti de scrupule inving.
Şi eu cred că grutăţile îi pot înrăi pe oameni... Este o pildă frumoasă "Bobul de Cafea" care exprimă mult mai bine decât mine despre acest fapt, dar...Iulia, oamenii buni sunt mereu aceia care ăşi fac griji să nu devină răi şi încearcă mereu să facă în aşa fel încât faptele lor să nu îi lezeze pe cei din jur. Eu cred că la tine nici nu se pune problema să te gândeşti că ai pic de răutate în tine. Aş spune chiar că eşti un om prea bun...
RăspundețiȘtergere@Ramona- Ai sa razi, dar mi s-a mai spus. Ba chair ca sunt prea fraiera, si nu doar de o persoana :)) Dar parca te saturi sa-ti iei teapa aproape tot timpul. Cateodata mi-as dori sa fiu mai rea :)
RăspundețiȘtergereŞi eu Iulia, dar nu reuşesc... pur şi simplu nu reuşesc. Am încercat şi mi-a părut rău doar pentru că am încercat :))).
RăspundețiȘtergereNu cred că tţi oamenii pot fi răi.