Se mai poate numi iubire ceva ce face dintr-un om deştept un prost, dintr-un om puternic un mieluşel, dintr-un individ cu principii stabile o frunză în vântul imoralităţii? Şi după ce îţi schimbi caracterul ca pe un set ponosit de haine, mai are rost să te întrebi ce n-a mers? Şi-acum vin şi vă întreb sincer: câţi dintre voi preferaţi un partener care să facă doar ce vreţi voi? Când ieşiţi în oraş să ieşiţi doar unde vreţi voi, să se îmbrace după gustul vostru, să asculte deodată doar ce vă place vouă? Aştept răspunsuri sincere.
miercuri, 13 octombrie 2010
Cui îi place un căţeluş pe post de iubit?
Evident, e valabilă întrebarea şi pentru bărbaţi. Până acum n-am cunoscut nicio persoană care să-şi dorească alături un om fără personalitate, fără opinii proprii, care să asculte cu supunere comenzile, să facă totul fără a cere nimic în schimb, să accepte măgării, jigniri fără să crâcnească. Dar am cunoscut oameni care întruchipează căţeluşul perfect. Oameni atât de ameţiţi de aburii pasiunii confundate întrutotul cu dragostea, încât raţiunea trece pe ultimul loc şi aproape se risipeşte. Nu militez pentru relaţii între creiere, bazate pe convenienţe şi nici pentru supremaţia orgoliului în faţa sentimentelor, dar cred cu tărie că dacă ne transformăm doar pentru a-i face pe plac celui de lângă noi, însăşi esenţa noastră se evaporă.
Se mai poate numi iubire ceva ce face dintr-un om deştept un prost, dintr-un om puternic un mieluşel, dintr-un individ cu principii stabile o frunză în vântul imoralităţii? Şi după ce îţi schimbi caracterul ca pe un set ponosit de haine, mai are rost să te întrebi ce n-a mers? Şi-acum vin şi vă întreb sincer: câţi dintre voi preferaţi un partener care să facă doar ce vreţi voi? Când ieşiţi în oraş să ieşiţi doar unde vreţi voi, să se îmbrace după gustul vostru, să asculte deodată doar ce vă place vouă? Aştept răspunsuri sincere.
Se mai poate numi iubire ceva ce face dintr-un om deştept un prost, dintr-un om puternic un mieluşel, dintr-un individ cu principii stabile o frunză în vântul imoralităţii? Şi după ce îţi schimbi caracterul ca pe un set ponosit de haine, mai are rost să te întrebi ce n-a mers? Şi-acum vin şi vă întreb sincer: câţi dintre voi preferaţi un partener care să facă doar ce vreţi voi? Când ieşiţi în oraş să ieşiţi doar unde vreţi voi, să se îmbrace după gustul vostru, să asculte deodată doar ce vă place vouă? Aştept răspunsuri sincere.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
BIG NO!nu vreau o persoana "stearsa" sau lipsita de personalitate langa mine!
RăspundețiȘtergere:) a mea eşti la răsfoit de azi Iulia! >:D< Ce mă bucur să te recitesc!
RăspundețiȘtergerePăi...dacă transformăm un om după ce l-am ales să ne fie alături într-o relaţie...pentru ce Doamne iartă-mă l-am ales? L-am văzut, mi-a plăcut ceea ce este, cum este...îl las aşa pentru că dacă îl schimb nu mai este el :).
Te îmbrăţişez!
Eu una nu as accepta in primul! Dar am cunoscut o fata care avea un iubit ce era mai rau decat un catelus... nici nu latra, nici nu maria, se supunea in schimb tot timpul...:|
RăspundețiȘtergere@Andreea, @Ramona- Chiar mă bucur când citesc asemenea păreri!
RăspundețiȘtergere@Midsummer- Si cum a ramas? Inca sunt impreuna?
Da inca sunt impreuna:))
RăspundețiȘtergeretipei ii cam place viata de "printesa"
:)) tinde spre a fi gen pitzi(nu mereu, dar tinde)
Daca vorbim despre iubite (ca tot au comentat doar fetele pana acum) cred ca tocmai ai descris partenera ideala :))
RăspundețiȘtergereGlumesc, cred ca odata ce ai ales sa fii cu cineva nu ar trebui sa incerci sa-l schimbi.
buei, nu vrei sa-l schimbi in mod intentionat, dar, de cele mai multe ori, cand ajungi sa traiesti cu cineva, faci si oarece concesii. acu' depinde cine la face pe alea mai multe! dar, fara sa vrei, il schimbi pe cel de langa tine, dupa felul tau de-a fi daca ai personalitatea mai puternica. iar voi, invariabil, o aveti ! :)
RăspundețiȘtergere@Andrei- Si eu sunt de parere ca daca ai ales sa fii cu o anumita persoana, inseamna ca ti-a placut felul sau de a fi de atunci, iar odata cu avantajele vin si defectele, pe care trebuie sa le luam ca atare.
RăspundețiȘtergere@capca1- Eu nu vorbeam in postare de concesii, ci de o schimbare la 180 de grade, ca na', concesii facem cu totii. Nu cred ca exista potrivire ideala, asta e doar in filme.
Da, e un subiect bun. O familie in care regulile sunt discutate, indiferent daca sunt bune sau rele, are mult mai multe sanse sa devina o familie armonioasa ;)
RăspundețiȘtergeremie, una, in niciun caz nu mi-ar face placere sa am langa mine un cutzu sau un papitoi de plus. fiind nascuta si intr-o zodie ce nu ma poate tine cu gura inchisa, gemeni, astept si replica la ceea ce am de spus, vreau si parerea celui de langa mine , cu atat mai mult a partenerului. in niciun caz nu-mi place sa ordon si sa mi se execute. nici macar tinuta nu poate intra in discutie, fiecare se imbraca cum se simte cel mai bine (bine...nici sa mergem la un eveniment eu in rochie eleganta si el in tinuta sport :))). cel mai bine e ca intr-o relatie sa cante amandoi.
RăspundețiȘtergere@The dreamer- Sau sa cante pe rand :))
RăspundețiȘtergereEu am avut un astfel prieten/iubit. Era ca un catelus. Facea tot ce-i ziceam. Nu se impunea niciodata. Se lasa supus. La inceput mi-a placut asta, pentru ca-l invarteam pe degete mereu, insa dupa un timp am inceput sa ma plictisesc de el. I-am spus ca nu simt ca am un barbat langa mine, iar el mi-a zis ca ma iubeste si ca prefera sa fie asa decat sa se impuna in fata mea si sa ma piarda. M-a pierdut oricum. :))
RăspundețiȘtergere