duminică, 22 februarie 2009

Aromele copilariei

Remember guma Turbo? Sotron? Elastic? Dooamne, ce copilarie minunata am avut! Vara mergeam la bunici, ma dadeam cu sania, ma urcam in toti copacii, faceam baie in apa racoroasa a raului… Iar cand ajungeam in spatele blocului cu vecinii, jucam elastic si sotron, v-ati ascunselea si “tara, tara, vrem soldati” pana se intuneca si eram cu totii chemati insistent la masa. Astazi, ma uit la frate-miu, si tot ce il incanta sunt jocurile pe calculator, cat mai violente, cu cat mai multe arme si monstri. Desi acum parintii nostri stau la casa, curtea pare parasita, leganul s-a scorojit de tot si vara fructele putrezesc in pomi. Si cand ii vin prietenii acasa, se joaca impreuna la calculator. Nu tu gradina, nu tu jocuri in aer liber. Chiar si mingea colorata de asta vara zace dezumflata pe pavajul stropit din loc in loc cu buruieni. Unde s-au dus vremurile de demult in care mestecam Turbo toata ziua si aveam pungi intregi de surprize? De ce fetele din Sailor Moon si Sandi Bell s-au transformat acum in pitzipoance isterice si Tom si Jerry sunt romani?!? Trista copilarie ii asteapta pe micutii care vor veni pe lume…

4 comentarii:

  1. Daaa... mai era una cu actori si cantareti, cred ca se chema Minti sau Cin-Cin, nu mai retin ecsact.
    Am si acuma surprizele intr-o cutie, vreo 2 serii de la Turbo, cu fotbalisti la fel.
    "Tara" n-am avut, eram tare supalat cand pleca gasca la buneii lor, asa ca mergem la curte la bunica la oras, dar era ok.
    "Meniul" era cam acelasi : copacii pt catarat si cules fructe, bataia cu cornete, Castel 123, Ascunselea era cm popular (bonus "urma scapa turma", daca iti mai aduci aminte) !
    Fotbal nu mai zic, cate "mingi de 35" am prapadit - mergeam la Materna (actualmente Alcor) si luam lunar cate o minge, se duceau cam repejor.
    Apoi, imi aduc aminte de inghetata din Piata Unirii, unde era odata un Foisor unde canta Fanfara si, alaturi, (unde acuma e nenea ala cu pozele) un chiosc, de unde luam inghetata de caise la cornet (mama ce buna era).
    Prajiturile de la Teatru sunt printre putinele lucruri ce pot aduce aminte de imaginea placuta a Focsaniului, asa cum era inainte. Care erau insotite si de o iesire la un film la Balada sau Unirea.
    Despre oracole si clasoare is prea multe de zis, cu alta ocazie. La fel, ziarele ce le-am pastrat, cu succesele Nationalei de Fotabal, Gimnasticii si Atletismului.
    Generatia noastra, a celor "cu cheia de gat" (cum o numesc eu) e cea care a pus pe primul plan interactiunea, comunicarea directa si socializarea cu cei de-o seama, in natura si nu virtual, de la distanta, folosind YMessenger ori Minutele de la Cosmote.
    Juliturile din genunchi, dupa un meci de fotbal pe ciment (nu ca acuma pe teren sintetic) ne-au intarit. La fel, catararile prin copaci dupa cirese, agude sau zarzare.
    Felicitari pt articol, era si o melodie superba : "Leasa Dragos-copilaria mea" o gasesti pe youtube, e bine-cunoscuta...
    Cele bune !

    RăspundețiȘtergere
  2. pfooa, acum ca mi-ai adus aminte de toate astea, mi-este si mai dor de copilarie, mai ales de oracole. Mi-am propus sa le caut prin casa zilele astea, sa-mi mai aduc aminte de prietenii vechi.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai imbatranit. Ai inceput si tu cu...pe vremea mea...? :))
    Fiecare generatie se bucura de copilarie in mod diferit. Sa-i intrebi pe copiii de azi ce cred de copilaria copiilor lor cand i-or avea. Sa auzi atunci oftaturi :D

    RăspundețiȘtergere
  4. Ooo, ce adevarat ai grait Iulia.
    Imi amintesc si acum de zilele toride cand ieseam afara pe la 11:00 cu ghiozdanul incarcat cu profizii, nu cumva sa intru in casa, ca nu mai ieseam apoi... ajungeam seara ostenita de atata joaca.
    Elasticul era jocul de baza... apoi sotron.
    Mai tii minte "La perete, la perete stop" ? Doamne cat ne mai jucam....
    Nu mai zic de "ascunselea" - de dimineata pana seara:O)

    Ce amintiri dulci... acum e altfel.
    Ma uit si eu la generatiile noi, vorba ta, calculatorul este universul lor. Nu cred ca asa ar trebui sa fie, dar parerea mea nu stiu cat conteaza.

    Ma bucur ca am crescut in acele timpuri in care joaca era joaca, bunicii erau scaparea noastra, iar la tara viata era un vis prelung :)

    Acum ne-au ramas pozele si amintirile :O)

    RăspundețiȘtergere