Cum o fi Paradisul?

Tweet

Daca as avea o viata perfecta si fara de pacat, nu as sti sa aleg locul ideal in care sa-mi petrec eternitatea. Ce poate alege un om dintre seninatatea muntelui, verdele adanc al brazilor, aerul care iti fericeste plamanii si apa de izvor care iti poate potoli chiar si foamea, si valurile cand line, cand fioroase ale marii si nisipul fin, incins, care se lipeste de pielea transpirata sub razele mangaietoare ale soarelui? Mare sau munte? Sau poate o fi intalnirea cu cei dragi, rememorarea clipelor unice din viata, a persoanelor care ne-au facut sa tresarim pentru prima data? Poate fi tot ce ne umple corpul de dopamina…Poate un rai al drogurilor care nu ne fac rau sau al unor mese imbelsugate incununate de bautura fina din abundenta, sfarsite prin decenii intregi de dragoste nabadaioasa…Dar oare nu toate aceste placeri care ne zguduie corpul si simtirile apartin iadului? Poate tot ce e mai frumos , dar mai ales placut in aceasta lume e intr-un oarecare mod o forma a raului. Sincer, eu cred ca m-as plictisi sa-mi petrec timpul in liniste, contempland frumusetea peisajului, meditand. Asemeni unui copil obraznic, o boacana imi da un soi de satisfactie ciudata, o veselie inexplicabila. Asta trebuie sa fie raiul: sa poti face lucruri rele, sa poti gresi oricand fara ca faptele tale sa aiba repercusiuni. Refuz sa cred ca suntem indrumati sa ne abtinem de la atatea lucruri care ne fac placere doar pentru a ajunge sa ne plictisim intr-un peisaj de vis.