Poate suna ciudat o asemenea alaturare, dar “O mie si una de nopti si zile” a lui Naghib Mahfuz tine sa le reuneasca pe toate intr-o colectie de povesti pe cat de frumoase, pe atat de moralizatoare. Romanul debuteaza cu a o mie doua noapte araba, cand Seherezada reuseste sa-l cucereasca pe sultan prin basmele sale si sa-l schimbe in bine. De aici, spiritele preiau fraiele mahalalei, patrunzand in casele oamenilor de rand sau chiar ale demnitarilor. Le schimba iremediabil destinele tuturor celor pe care ii intalnesc in cale, singura cale de mantuire a muritorilor fiind curatenia inimii si iubirea neconditionata a semenilor. Autorul, laureat cu premiul Nobel in ’88, realizeaza o fresca incantatoare a societatii egiptene, descrierile sale succinte si stralucitoare patrunzand pana in cel mai ascuns ungher la vietii protagonistilor sai. Crima, tradare, rusine, promiscuitate, toate sunt ingredientele acestei scrieri care fascineaza aproape instantaneu orice tip de cititor, dar mai ales pe cel care, asemeni mie, cauta sa se refugieze pentru cateva ore intr-o poveste incredibila, de o frumusete rara.
Bonus, cateva citate:
“Darurile nu conteneau sa curga, inimile erau furate, iar mintile o luau razna. Purtarile necugetate si prostia pusesera stapanire pe ei. Nimeni nu se gandea la ceea ce ar fi putut urma. Trecerea timpului nu mai conta, nu ramasese decat clipa. Iar lumea se abatu de la calea credintei”
“Stapane, am invatat ca bucatele sunt hrana cand sunt mancate cumpatat si otrava cand apare lacomia. Acest lucru e adevarat si cand e vorba de placerile carnii”
“Vai de oamenii care au un conducator care nu stie ce e rusinea”
Asa-i ca seamana cu societatea noastra de astazi??
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu