duminică, 8 noiembrie 2009

In judetul trist...

Daca de stirile politice si de emisiunile porno de la televiziunile romanesti m-am cam saturat, la urmarirea emisiunilor despre calatorii nu pot renunta. Si nici nu vreau. Ieri am vazut doua emisiuni; una despre capitala Coreei de Sud, Seul si cealalta despre New York. Nu am pretentii ca Focsaniul sa semene macar cu un cartier din orasele astea, dar mi-e dor de cochetaria sa, de plimbarile prin Piata Unirii, de bulevardele lipsite de gropi si de perechile care se plimbau candva pe strazi. Acum Focsaniul parca se afla in coma. Strazi slab luminate, unde asprimea gropilor abia se percepe cu ochiul liber si vid, pustietate. De fapt, intreg judetul asta parca isi face somnul de veci. Unde sunt masinile care umpleau pana la refuz statiunea Soveja? Ce a ajuns Crangul, daca nu un peisaj dezolant, in mijlocul caruia troneaza o mare ruina? Unde sunt turistii din toata Europa care veneau la tratamente? Unde e gloria Marasestiului?

Toate astea s-au pierdut in dorinta insatiabila da e fura tot, de a distruge tot ce e mai frumos doar de dragul inavutirii. Dragi conducatori, reveniti-va odata! Si daca ma gandesc mai bine, dorinta de emigrare nu porneste doar din lipsa banilor, ci si din faptul ca, oricat ai castiga, cand cobori din limuzina, tot intr-o groapa innoroiata calci, tot printre gunoaie incerci sa-ti faci drum. Draga conducatorule, chiar si atunci cand avionul te aduce din locuri paradisiace, tot de pista gaunoasa te lovesti, si cand cobori din palatu-ti aurit, tot in noroi si mizerie esti obligat sa-ti duci traiul. Si asta doar din cauza ta!

3 comentarii:

  1. Oare el “conducatorul” – oricare ar fi - "are parte" de gauri in asfalt, noroi si mizerie? Eu nu cred. Altfel ar face ceva. Practic. Nu teoretic. Iar judetul e trist pentru ca si oamenii sunt tristi. De la un simplu “ce faci?” pe care il dai cu zambetul pe buze si e primit cu raceala pana la actiuni care nu au loc pentru ca oamenii nu se “starnesc” de-acasa, de pe scaun, din loc etc. Sau pentru ca isi traiesc nenorocita de clipa si nu se gandesc la ziua de maine si la generatiile care vor urma?....eu nu stiu cum de mai pot purta pe umeri atata tristete...

    RăspundețiȘtergere
  2. @mirolara- Eu cred ca are, dar atat timp cat ajunge acasa in puf, nu mai conteaza ce e in jur. Parca am fi in tarile foarte sarace de mai stiu eu unde. Unii la palat, altii la cort. Si in postare m-am referit la toti cei care pot schimba ceva, dar aleg sa nu o faca.

    RăspundețiȘtergere