“Scriitorul tineretului o saruta pe fiica puterii, fumegos si lung. Ea incearca sa se desprinda de el, odata si inca odata, dar cade prada atractiei trupurilor lor incordate si nedormite. A buzelor lor amare, de la tensiunea nervoasa si de la gustul de nicotina. Cade prada necunoscutului si neobisnuitului. Amandoi tradeaza, fiecare in felul lui, si amandoi gusta dulceata si usurarea tradarii. Isi pierd rasuflarea. Se despart ca sa-si reumple plamanii cu oxigen si cu mirosul marii. Si se saruta iar, ignorand universul, momentan eliberati”
joi, 19 noiembrie 2009
Supleant de roman
Inainte sa incep sa-mi spun parerea despre scrierea lui Petru Popescu, tin sa mentionez ca tot ceea ce scriu eu despre cartile pe care le citesc reprezinta doar un punct de vedere, in mod evident subiectiv si ca nu am nicidecum pretentii de critic literar sau mai stiu eu ce. Ei bine, odata fiind zise toate astea, cartea asta nu mi-a placut in mod deosebit. Desi parea sa aiba toate ingredientele unui roman pe care nu-l poti lasa din mana si anume idila intre autor si “fiica puterii”, Zoia Ceausescu, calatoriile in tari indepartate, si o alta perspectiva asupra comunismului, frantura din viata autorului, expusa parca prea brutal, nu m-a impresionat in mod deosebit. Ei bine, ingredientele picante nu lipsesc din “Supleantul”, dar parca lucrurile nu se incheaga. Romanul imi pare mai mult un scenariu de film care se vrea a fi scandalos si pe alocuri vulgar. Nu ii neg lui Petru Popescu abilitatea de a atrage cititorul prin dialog si imagini in acele vremuri, dar parca exprimarea literara, metafora, imbinarile savuroase de cuvinte au fost abandonate in favoarea unor descrieri brute, nefinisate care au menirea de a vinde. Chiar si relatia protagonistilor mi-a parut expusa superficial si nu mi-a satisfacut curiozitatea si pofta de detalii zugravite fin, care sa-mi transmita profunzimea unor simtiri puternice. Dar, cum spuneam la inceput, este doar parerea mea, nu vreu sa influentez pe nimeni care si-ar dori sa citeasca volumul. Din “Supleantul” am cules un singur citat:
“Scriitorul tineretului o saruta pe fiica puterii, fumegos si lung. Ea incearca sa se desprinda de el, odata si inca odata, dar cade prada atractiei trupurilor lor incordate si nedormite. A buzelor lor amare, de la tensiunea nervoasa si de la gustul de nicotina. Cade prada necunoscutului si neobisnuitului. Amandoi tradeaza, fiecare in felul lui, si amandoi gusta dulceata si usurarea tradarii. Isi pierd rasuflarea. Se despart ca sa-si reumple plamanii cu oxigen si cu mirosul marii. Si se saruta iar, ignorand universul, momentan eliberati”
“Scriitorul tineretului o saruta pe fiica puterii, fumegos si lung. Ea incearca sa se desprinda de el, odata si inca odata, dar cade prada atractiei trupurilor lor incordate si nedormite. A buzelor lor amare, de la tensiunea nervoasa si de la gustul de nicotina. Cade prada necunoscutului si neobisnuitului. Amandoi tradeaza, fiecare in felul lui, si amandoi gusta dulceata si usurarea tradarii. Isi pierd rasuflarea. Se despart ca sa-si reumple plamanii cu oxigen si cu mirosul marii. Si se saruta iar, ignorand universul, momentan eliberati”
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu