Şi în buna tradiţie a unui populism bălos, am văzut că e la modă să ne dorim să fim toţi la fel de săraci. Cum îndrăznesc nesimţiţii de magistraţi, parlamentari, aviatori, generali, etc. să câştige mai mult? Ce au făcut ei pentru asta? Tot un fel de plimbători de hârtii sunt, nu-i aşa? La fel şi îmbuibaţii ăia de la privat. Ei, dar aici sunt două păreri. Dacă ei câştigă mult, înseamnă fie că iau bani de la stat, fie că sunt sclavi pe plantaţie şi se apleacă cu graţie în faţa şefului. Simpla idee că unii oameni ajung cu o treaptă mai sus decât tine prin muncă şi studiu e respinsă din start. Nu are cum să-ţi meargă bine, dacă nu furi, lingi (şi aici cu două înţelesuri), înşeli şi alte lucruri de genul ăsta. Pe valurile populismului s-au dat cu barca, rând pe rând, toate “generaţiile” de politicieni în toate culorile. Atât timp cât noi, ăştia care încă mai populăm bucata asta de ţară vom gândi aşa, nu vom ieşi în veci din noroiul în care ne scăldăm de decenii întregi. Nu mai vorbesc de “sărmanii” care le plâng de milă necăjiţilor din limuzine şi palate puse pe numele mamei şi al bunicii, făcute exclusiv prin sudoarea frunţii. Duceţi-vă-n populismul meu!
luni, 24 mai 2010
Populismul e greţos şi călare şi pe jos
Se poartă sufletul mare, sensibilitatea, iubirea de aproape, empatia… Ce să mai, suntem un popor de sufletişti. Când ne vedem aproapele în suferinţă, încep să ni se prelingă lacrimile pe obraji şi nu mai ştim cum să împărţim din ceea ce avem cu cei mai nevoiaşi dintre noi. Câţi dintre voi nu v-aţi vinde maşina pentru a-i da o casă sărmanului care doarme pe stradă? Toţi iubim câinii, îi luăm acasă, nu ne batem joc de ei aruncându-le frimituri de la geam sau, eventual donăm bani pentru un adăpost. Nu putem suferi să vedem pensionari în lacrimi, le plângem de milă, i-am lua şi în braţe, am face orice, mai mai că le-am da salariul. Ce ne mai place să plângem de mila noastră şi a celor din jur, să ne văităm şi să dăm vina pe oricine, doar pe noi înşine nu. Aaa, şi bineînţeles că în fapt nu ajutăm pe nimeni, noi doar vorbim, aşa... Că deh, ne iubim aproapele cu gura şi cam atât.
Şi în buna tradiţie a unui populism bălos, am văzut că e la modă să ne dorim să fim toţi la fel de săraci. Cum îndrăznesc nesimţiţii de magistraţi, parlamentari, aviatori, generali, etc. să câştige mai mult? Ce au făcut ei pentru asta? Tot un fel de plimbători de hârtii sunt, nu-i aşa? La fel şi îmbuibaţii ăia de la privat. Ei, dar aici sunt două păreri. Dacă ei câştigă mult, înseamnă fie că iau bani de la stat, fie că sunt sclavi pe plantaţie şi se apleacă cu graţie în faţa şefului. Simpla idee că unii oameni ajung cu o treaptă mai sus decât tine prin muncă şi studiu e respinsă din start. Nu are cum să-ţi meargă bine, dacă nu furi, lingi (şi aici cu două înţelesuri), înşeli şi alte lucruri de genul ăsta. Pe valurile populismului s-au dat cu barca, rând pe rând, toate “generaţiile” de politicieni în toate culorile. Atât timp cât noi, ăştia care încă mai populăm bucata asta de ţară vom gândi aşa, nu vom ieşi în veci din noroiul în care ne scăldăm de decenii întregi. Nu mai vorbesc de “sărmanii” care le plâng de milă necăjiţilor din limuzine şi palate puse pe numele mamei şi al bunicii, făcute exclusiv prin sudoarea frunţii. Duceţi-vă-n populismul meu!
Şi în buna tradiţie a unui populism bălos, am văzut că e la modă să ne dorim să fim toţi la fel de săraci. Cum îndrăznesc nesimţiţii de magistraţi, parlamentari, aviatori, generali, etc. să câştige mai mult? Ce au făcut ei pentru asta? Tot un fel de plimbători de hârtii sunt, nu-i aşa? La fel şi îmbuibaţii ăia de la privat. Ei, dar aici sunt două păreri. Dacă ei câştigă mult, înseamnă fie că iau bani de la stat, fie că sunt sclavi pe plantaţie şi se apleacă cu graţie în faţa şefului. Simpla idee că unii oameni ajung cu o treaptă mai sus decât tine prin muncă şi studiu e respinsă din start. Nu are cum să-ţi meargă bine, dacă nu furi, lingi (şi aici cu două înţelesuri), înşeli şi alte lucruri de genul ăsta. Pe valurile populismului s-au dat cu barca, rând pe rând, toate “generaţiile” de politicieni în toate culorile. Atât timp cât noi, ăştia care încă mai populăm bucata asta de ţară vom gândi aşa, nu vom ieşi în veci din noroiul în care ne scăldăm de decenii întregi. Nu mai vorbesc de “sărmanii” care le plâng de milă necăjiţilor din limuzine şi palate puse pe numele mamei şi al bunicii, făcute exclusiv prin sudoarea frunţii. Duceţi-vă-n populismul meu!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
populismul ascunde neputinta de a conduce. ne ascundem dupa "bai de multime", mai ales ca poporul duce dorul lui voda...acel voda care sa se bata pe burta cu nea' caisa...
RăspundețiȘtergereinvidia ascunde neputinta generata, de cele mai multe ori, de lene. nu vrem sa muncim sustinut, nu STIM sa muncim sustinut! spiritul de echipa e in grava situatie la noi.
avansam stand "capra"...nu te scandaliza, e o pozitie comoda, la urma urmei nici nu muncesti cine stie ce...
pe cuvant, nu o sa mai postez texte pesimiste, viata chiar trebuie traita cu zambetul pe buze!
de aceea cred, iulia, ca nu e bine sa ne consumam noi pentru nesimtirea altora. incerc sa fiu corect si sa nu am dezamagiri mai mari decat cele pe care sunt obligat sa le traiesc zilnic.
@capca- Nu stiu cat poti fi de optimist, cand oamenii de felul asta sunt in jurul tau, pentru ca, din pacate, nu traim izolati si ne intalnim zilnic cu astfel de situatii.
RăspundețiȘtergerefuck them all ! ah, parca m-am mai eliberat putin! :D
RăspundețiȘtergere