Un măr putred

Tweet

Eu, ca om care nu prea are treabă cu politica de felul meu, de la distanţă, o văd ca pe un măr stricat, putred, mâncat de larve aproape în întregime. Dacă e nevoie de partide şi de instituţiile statului ştim să ne răspundem şi siguri. Bineînţeles că e nevoie! Dar cum pot cere unii o lume politică imaculată când încă de la intrarea într-un partid, aproape orice individ e învăţat cum să fure, să mintă, să înjure partidele opuse pe net, să se bată cu adversarii şi pentru cei care au trecut la avansaţi, cum să fraudeze alegerile?

Dacă prin cumulul eforturilor tale şi ale colegilor obţii o funcţie, nu trebuie să te gândeşti că acum te poţi opri din micile furăciuni. De-abia de-acum simţi cum îţi curge sânge de politician prin vene şi simţi puterea din mâini. Acum încep uşor, uşor să sune telefoanele. Prietenii şi cunoştinţele noi pe care ţi le faci, din ce în ce mai multe şi parcă mai sincere, încep să te linguşească, să te venereze, să-ţi facă multe cadouri. Poţi să te apuci de treabă. Lucrurile parcă merg din ce în ce mai bine. Doar că partidul nu te iartă. E exact ca o mamă: ea te-a făcut, ea te ucide.

Doar că mama asta vrea ajutor. Vrea bani. Vrea influenţă. Parcă nu se pupă cu ideile tale de a nu ocupa o funţie de dragul de a o ocupa. Voiai să faci ca prezenţa ta să se simtă, să realizezi CEVA. Doar că mama vrea înapoi jucăriile împrumutate, cu tot cu dobândă. Îţi spune şi cum să faci, cu cine să vorbeşti şi aparent te susţine. Te ia de mânâ, îţi dă siguranţă, ca orice mamă. Prietenii, din ce în ce mai mulţi, vor şi ei ceva în schimb pentru prietenia lor. Familia te presează. Copiii au nevoie de bani. Lasă că proiectele se pot realiza mai târziu.

Mandatul e pe sfârşite. Proiectele şi visurile tale s-au dus pe apa sâmbetei. Cu ce ai rămas? Vreo două case, o maşină strălucitoare, mulţi bani şi prieteni de încredere, dar şi respectul “mamei”. Şi parcă acel ceva din tine, care te-a împins până aici, nu te lasă să fii fericit. Noii tăi prieteni nu mai răspund la apeluri, cei vechi te privesc cu dezgust, căci ai uitat de ei de mult. Le ceri copiilor un pupic, ei o fac, dar din obişnuinţă întind mai apoi mâna. Oamenii care te-au ales te urăsc, eşti încă unul pe listă. Încă unul care n-a făcut nimic. Încă unul care a furat. Acum poţi să treci printre larve, ţi-ai câştigat cu prisosinţă locul.