vineri, 27 februarie 2009

“Umiliti si obiditi” - F. M. Dostoievski

Asa nu se mai poate! Este deja a doua carte pe care o citesc luna asta in care moare o fetita la final, vezi aicihttp://nimicuri1.blogspot.com/2009/02/nu-lasati-cartea-din-mana.html. Daca data trecuta era vorba mai mult despre o fetita rasfatata rapusa de gelozie, acum povestea micutei Nelli aproape m-a facut sa plang, mai ales ca povestea sa era cat pe-aci sa se repete si in cazul Natasei, personajul feminin principal al romanului. Fetita este victima unei mame cu o minte simpla, care demonstreaza cum virtutea si adevarul te pot duce la sapa de lemn. Povestea zugravita de Dostoievski are, pe undeva, iz de telenovela, cand fetita se dovedeste a fi tocmai fiica printului „cel rau”, dar mai ales cand totul se termina cu un „happy-end” de zile mari, in care eroul (in acest caz chiar povestitorul) ramane cu femeia iubita si adorata care pana atunci a iubit cu patos pe altcineva. De departe, cel mai interesant personaj este printul, care este personificarea unui cinism dus la extrem dar si a unei intelepciuni malefice din care izvorasc adevaruri nescrise pana atunci. Iata cateva: „Orice iubire trece, nepotrivirea insa ramane pentru totdeauna”, „Acum, omul trebuie sa joace teatru; acum noi toti nu facem altceva decat sa jucam teatru, asa-s timpurile”, „exista o voluptate cu totul aparte in aceasta smulgere neasteptata a mastii, in acest cinism cu care omul incepe deodata sa se infatiseze inaintea altuia in posturi care il dispenseaza de orice jena sau rusine fata de omul acela”. Astfel de fraze fac diferenta intre un roman tip telenovela ieftina si scrierile lui Dostoievski, chiar daca acest roman nu se numara printre marile sale capodopere.

8 comentarii:

  1. De ce nu faci rubrica de cultura la Ziarul de Vrancea? Mai ales ca in presa locala nu exista nicio rubrica de acest gen. Exista cititori care ar aprecia acest lucru...

    RăspundețiȘtergere
  2. Singurul lucru care ne mai retine aici ar fi mormintele parintilor, pe care nu le puteam lua cu noi. Acesta este motivul care ma retine in acest judet cu viitor manager, presedinte, prim ministru si nu stiu ce dracu o sa mai nascoceasca unii. In rest nimic. Nimic nu ne mai poate convinge sa traim in acest nenorocit judet cu presedinte ale democraticos si ministrii pe masura. Pleaca draga Iulia in Australia! Am deja acolo un sfert din colegii din perioada studiilor universitare plecati in ultimii 5 ani. Si traiesc bine, sunt respectati, si au reusit ca in doar cativa ani sa ajunga pe posturi universitare la care nici nu visau vreodata. De ce? Pentru ca in Australia profesorii universitari nu sunt pacalicii din categoria Postelnicu sau Mustea Kent, care fac legea pe malurile Cacainei. Culmea, acesti pacalici au devenit pentru unii din Vrancea Mioritica, un fel de magistrii, maestrii, mentori...

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu inca mai astept pe birou cartile pe care mi le-ai promis! Dar sa scriu despre carti din literatura universala care imi plac mie si nu tin de judet nu cred ca se poate...tu stii asta mai bine decat mine.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma scuzi ca intervin nebagata-n seama. Tu cum citesti? Romanul se termina : "Ce fericiti puteam fi impreuna , toata viata!" Dupa cum spune si la inceput, Ivan Petrovici era pe patul de spital, singur, parasit de cei dragi (daca citesti cu atentie romanul nu are cum sa-ti scape din vedere acest detaliu). Asadar nu ramane cu "femeia dorita"!
    Happy-end de zile mari?!? - numai gandindu-ma la titlul romanului, ma face sa ma gandesc ca nu asta a urmarit autorul.
    "pana atunci a iubit cu patos pe altcineva"? te mai intreb odata: tu cum citesti? Unde scrie ca de la plecarea lui Aliosa, Natasa a inceput sa-l iubeasca pe Ivan? Dragostea ei pentru Aliosa e descrisa ca fiind o obsesie. Chiar ea isi pune intrebarea: de ce l-am iubit? Iar raspunsul tot al ei este: "nu l-am iubit niciodata ca pe un egal, asa cum in mod obisnuit iubeste femeia un barbat. Ci l-am iubit aproape ca ...aproape ca o mama", iar in prima parte a romanului, Natasa ii spune lui Ivan ca il iubeste nebuneste pe Aliosa insa pe el poate chiar mai mult. Sunt niste nuante pe care le da autorul si pe care nu le-ai prins si nici gustat.
    Ai reusit sa compari Dostoievski cu "telenovela ieftina". Intrebare: cat te-ai chinuit, cat ai cumpanit tu in care dintre clasificarile TALE ar intra? - asta face dovada ca nu ai inteles ce ai citit si-mi pare rau ca asemenea carti cad in mana unor pesoane care nu ca nu vor, NU POT sa le aprecieze inestimabila valoare! Corina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ai foarte mare dreptate corina... natasa il iubea pe ivan mai mult ca pe un frate si nu s-a gandit la el ca la un iubit...iar partea cu happy-end...poate pt ca natasa se intoarce la parintii ei dar altfel e destul de trist finalul...

      Ștergere
  5. inainte sa il citesc, am dat o cautare sa citesc niste pareri despre romanul asta, si am dat de blogul tau in care deconspiri inca de la inceput finalul.

    RăspundețiȘtergere
  6. Aceasta carte este cu adevarat frumoasa, trezeste in tine tot felul de sentimente. Finalul m-a sensibilizat pana la lacrimi, cea mai frumoasa parte este aceea in care tatal, dupa lungi agonii si chinuri ale propriului orgoliu, reuseste sa isi ierte iubita fiica.

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu e niciun happy end...el e singur pe patul de spital, asteptand moartea, cand isi scrie amintirile.

    RăspundețiȘtergere