Sambata, zi fatidica pentru pitici

Tweet

Cine naiba o mai fi inventat si praful asta care se aseaza peste tot?!? Cand vine vorba de curatenie, as prefera sa fac aproape orice, numai sa evit aceasta munca sisifica. De-asta nici nu prea imi plac diminetile de sambata. Cum se lumineaza afara, deschid ochii, zambesc, iar cand imi aduc aminte ca e momentul cel mai urat din saptamana, deja pe frunte mi se incordeaza toti muschii si colturile gurii se indreapta vertiginos spre barbie. Inca o tura de munca inutila, ale carei rezultate se vad cam o ora, pana prima haina aterizeaza pe scaun si pana la prima descaltare a ghetelor murdare de afara. Si bineinteles, pana ce prima picatura de sos de tomate se varsa pe aragazul lustruit cu entuziasm. Dar cea mai proasta parte e atunci cand piticul aici de fata trebuie sa curete suprafetele la care nu ajunge in mod normal. E o viata ingrata pentru noi, astia de un metru jumate. In astfel de momente, scaunul iti este atat prieten de nadejde, cat si o prelungire utila a trupului. Si culmea, dupa ce ai curatat locurile in care cu greu ai ajuns, nici macar nu poti sa strigi victorie, pentru ca in secundele urmatoare deja nu mai poti contempla rezultatele muncii tale. Nu mai zic de cumparaturi, care de obicei au loc tot in ziua fatidica de sambata. Niciodata, dar niciodata nu ajung la rafturile de sus. Nu zic de ultimul, asta e deja un vis. In plus, nici nu mai ai prelungirea ta, scaunul, la indemana. La supermarket ai doua variante: pleci injurandu-ti destinul in stanga si in dreapta sau cea de-a doua, ceri ajutor. Si atunci sa vezi ranjete acre de compatimire sau, in functie de angajat, un ras infundat si arogant. Pentru pitica de fata, sambata e cea mai nasoala zi. Si nici macar monstruoasele ghete cu platforme inalte nu se mai poarta, in mama ma-sii de viata!