vineri, 21 mai 2010

Despre lichele şi alte creaturi parazite

Sunt peste tot. Îţi zâmbesc frumos, te iau de mână, te laudă când nu te aştepţi şi uşor, uşor încep să-ţi inspire încredere. Încetul cu încetul, renunţi la vechile mecanisme de autoapărare şi te gândeşti că poate, de această dată, îţi permiţi să ai încredere în oameni. Dar realitatea dură te loveşte din nou, când nici măcar nu ai apucat să te simţi bine. Vrem să trăim într-o societate care evoluează pe zi ce trece, dar căutăm mereu căi să-l săpăm pe cel de lângă noi. Are o maşină mai frumoasă? Are noroc cu tac-su sau cu mă-sa, că ea oricum e un nimic, o proastă care fără ceilalţi n-ar fi în stare nici să ridice botul de pe podea. Şi oricum se îmbracă mai rău ca dracu’ şi e şi crăcănată.

Aş fi ipocrită să spun că nu bârfesc, la fel ca orice persoană care afirmă acest lucru. Dar când se depăşeşte limita şi glumele, sărate sau nu, devin săgeţi prin care cauţi să-i sfâşii pe cei din jur pentru a te ridica tu precum un înger, când, de fapt, nu eşti decât o lichea infectă care se hrăneşte din nefericirea altora, atunci mi-e scârbă de tine. Mi-e greaţă de voi, secăturilor, voi cei care răstălmăciţi cuvintele după bunul vostru plac. Voi, zdrenţelor, care vă credeţi buricul pământului, când sunteţi doar pielea...

Voi, hienelor, vă hrăniţi din supărările altora cu plăcere orgasmică. Atunci când mâinile voastre se întind pentru îmbrăţişare, nu sunt altceva decât tentacule murdare care îmi înţeapă spatele. Sub zâmbetul alb ca neaua zac bulgări împuţiţi de rahat şi fiecare clipă din existenţa voastră ar fi amară dacă nu am exista noi, proştii, pe care să îi analizaţi şi pe care să căutaţi să-i înfundaţi cu ajutorul limbii voastre despicate de atât venin.

Otrava voastră face zadarnică munca noastră, căci o răutate plasată bine poate sfărâma truda de luni de zile a fraierilor. Doar că, otrepelor, viaţa voastră, aşa palpitantă cum vi se pare, e goală, e vid. Sunteţi doar nişte nimicuri care cresc datorită nouă, celor pe care căutaţi să-i doborâţi. La fel ca paraziţii, existaţi pe spinarea altora. Opriţi-vă o clipă şi priviţi-vă în oglindă. Ce s-a ales de viaţa voastră? Chiar sunteţi mai fericiţi decât cei cărora le săpaţi groapa? Aveţi prieteni pe care nu îi detestaţi şi care vă preţuiesc cu adevărat? Aveţi iubire? Puteţi zâmbi şi când nu scuipaţi venin?

11 comentarii:

  1. in primul rand, bine-ai revenit printre noi! inteleg ca te-ai "dres" dupa bauta de ziua ta, dar chiar asa, patru zile???!!! :))
    oricum, sa fii fericita toata viata iar tristetile sa fie suportabile si, mai ales, extrem de rare!
    altfel, iar te-a suparat cineva si inca rau!pana la urma, pacatul lui, e mai misto sa te aiba cineva de prietena sau amica decat dusman!
    acuma plec, sa nu te iei de mine...

    RăspundețiȘtergere
  2. @căpcă- M-am dres pe naiba, ca am avut de cum m-am trezit dureri insuportabile de stomac si am bolit toata ziua. In plus, toata saptamana asta n-am avut voie sa beau sau sa mananc prea multe :(

    Problema este ca nici macar nu stiu cine m-a suparat, caci nu am un nume, dar grupul e destul de restrans. Eh, asta e. Inca un an, inca o lectie invatata. Cred ca nu m-au crescut ai mei prea bine cu valori din-astea perimate precum prietenia, respectul, bunul simt si asa mai departe.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu stiu ce te-a suparat dar asa e lumea infecta! Nimeni nu va face la nesfarsit favoruri fara sa le fie intoarse... de acest lucru m-am convins! Sau... eventual asteapta mereu sa-i ajuti, dar "uita" sa te ajute si ei pe tine cand ai nevoie... vorba ta sunt niste lichele... . Cat despre parinti asa va fi mereu, unii nu asteapta doar sprijinul de inceput ci-l asteapta din pacate toata viata...

    RăspundețiȘtergere
  4. sincer, nu trebuie sa te(mai)necajesti pentru asemenea specimene, ele vor exista mereu...ideal e sa nu ajunga in preajma ta sau, in caz ca ajung, sa stii sa-i izolezi.
    cat despre parintii tai, asta e, daca asa au apucat sa te creasca ,du-le mai departe crezul!oricum, in viata , daca vrei sa fii onest, cu asta ramai:prietenii,curajul de-a privi in ochi pe ceilalti...
    devin patetic si nu vreau, deci o "tai"!
    week end placut!

    RăspundețiȘtergere
  5. ...chiar ca a intins cineva coarda cam mult...Ce sa zic, e mai usor sa te faci remarcat prin ce nu a facut altul decat prin fortele proprii, si in plus nu stiu de unde ideea asta ca toti care au ajuns la un anumit, hai sa zicem statut, desi nu e cuvantul potrivit, au o anumita situatie financiara, au furat sau parinti bogati. Culmea unii chiar si-au sacrificat ani din viata ca sa ajunga acum unde sunt! Anyway, nu iti mai bate capul cu toate lichelele...si scuze, dar cred ca a fost ziua ta, si cu ocazia asta iti urez un intarziat "La Multi Ani!"

    RăspundețiȘtergere
  6. @Midsummer- Eu nu inteleg de ce, daca eu nu am facut rau nimanui, trebuie sa trec prin situatiile astea. Mereu caut sa ajut, nu m-am certat niciodata cu nimeni. Am si eu supararile mele, dar nu ma tin mult. Si msi ales, niciodata nu m-am gandit sa merg sa "sap" pe cineva pe care sunt suparat.

    @Capca-Din pacate, nu ai cum sa te feresti de specimenele astea, chiar daca vrei. Culmea e ca si acuzatiile nefondate le fac anonim.

    @Marius- Multumesc mult pentru urare! Sa stii ca nu pot sa nu imi bat capul cu oamenii astia daca ei sunt in jurul meu aproape in fiecare zi. E exact ca faza aia cu "Ai grija ce spui ca poate si va fi folosit impotriva ta!". Exact asa ma simt, de cand vorbele imi sunt rastalmacite si folosite cu unicul scop de a ma pune intr-o lumina proasta.

    RăspundețiȘtergere
  7. pe mine viata m-a invatat, in astfel de situatii, sa IGNOR specimenele...
    chiar daca sunt un optimist incurabil si cu incredere in oameni incat ma supar f greu, mai devreme sau mai tarziu, specimenele ajung sa se hraneasca din energia interioara, bazandu-se tocmai pe o ingaduinta din partea noastra in ceea cei priveste...
    poate suna ciudat, dar eu cred ca e, din partea lor, fata de noi, un soi de "vampirism energetic" in urma caruia devenim mai slabi, ne consumam mult si ni se duce naibii increderea in oameni doar din pricina unor speculatori emotionali.
    io zic sa ramai aceeasi : inconjoara-te de frumos, de pozitiv si optimism, automat specimenele se vor auto-exclude, de tine si restul grupului tau.

    RăspundețiȘtergere
  8. Deoarece nu am mai fost "pe faza" in ultima perioada, nu am stiut de aniversarea ta fapt pentru care acum ( niciodata nu e tarziu )te rog sa primesti sincere urari de sanatate din partea mea !
    In ceea ce priveste dezamagirile pe care ni le creeaza cei din jurul nostru , toti am trecut prin asemenea faze si vom mai trece insa dureros este atunci cand realizezi ca esti "sapat" chiar de o persoana in care aveai incredere si ai investit emotional. Inevitabil vei avea pe viitor mai multe retineri inainte sa te increzi in persoanele nou aparute in anturaj !
    Eu am alta explicatie si nu prea ma afecteaza asemenea "lichele" : Sunt constient ca cei care ma "sapa" fac asta doar pentru ca astfel sa ajunga si ei la nivelul meu, coborandu-ma pe mine, deoarece ei nu vor putea vreodata sa ajunga la nivelul meu prin actiuni constructive! Gandeste asa ,draga Iulia, si nu vei mai suferi mult cand vei constata ca esti injunghiata in spate sau impiedicata prin tertipuri josnice ! Cele bune !

    RăspundețiȘtergere
  9. iubesc lichelele,iubesc specimenele,fara de ele viata nu ar mai fi la fel de palpitanta si tot ceea ce scriu nu si ar mai avea rostu...fac si eu haz de necaz. ce sa zic...foarte tare ceea ce ai scris...realist...Wicked mind is a weapon of mass destruction...bucura-te azi...maine va fi mai rau :D Sa fiti cuminti!

    RăspundețiȘtergere
  10. @PatrickDan- Sa stii ca ai dreptate, dar astfel de oameni sunt peste tot, nu prea poti sa te inchizi intr-un glob de sticla.

    @omulvaly- Multumesc frumos pentru urari!

    @Adrian- In primul rand, multumesc pentru vizita, Ce-i drept, daca n-ar mai fi lichele pe lume, probabil ca ne-am plictisi :)

    RăspundețiȘtergere
  11. "Şmecherii" de azi sunt incredibili,indredibili de proşti :). Te înjură şi te fac de râs, dar degeaba. Cu timpul te înveţi şi îi dai dracu. Dar oare ce vor face ei când vor avea nevoie de tine ? Vor căuta pe altul, pierzând timp,acumulând nervi, în final, vor muri în agonie. Chiar dacă ei îţi fac viaţa un iad. Priveşte! Ei te ajută sa fi mai bun, mai viclean, mai priceput. Ştii doar că sunt doar nişte javre. Tari în grup şi pierduţi singuri.

    RăspundețiȘtergere