Trebuia sa fiu barbat

Tweet

Cu ocazia strangerii buchetului de pitzipoance de top la Focsani in weekend-ul asta, la o scurta privire spre aceste papushe mi-am dat seama ca eu nu prea am preocupari feminine, in afara de mersul la coafor si cumpararea de haine, si asta din urma fara dorinta arzatoare de a avea etichete pompoase la ceafa. Cred ca se vede si din postarile mele ca nu ma pasioneaza prea tare ultimul racnet in materie de cosmetice, toale, tratamente cu aur si caviar, extensii prin toate partile, operatii. Nici macar dupa pantofi nu ma omor. De altfel, nu imi place prea tare nici sa merg la cumparaturi sau sa ma probez cu orele. Intru, vad, imi place, imi vine, cumpar. Totul in cinci minute. Sunt clientul ideal! In plus, nu suport nici discutiile care dureaza ore in sir pe teme precum „barbatii e porci”, „ce rochite se mai poarta-indiferent ca arata nasol pe mine”, “care e ultimul trend in materie de creme de fata”. Mai degraba vorbesc despre masini si chiar fotbal(desi mi-a pierit in ultimul timp si pasiunea asta). De mica ma enervau papusile si nu prea ma jucam cu ele, iar cea mai mare bucurie a fost sa primesc o super-cool masina de pompieri, pe care n-am mai lasat-o din mana.

Daca as fi fost barbat, in mod sigur as fi fost misogin, cel putin in timpurile astea. Prea ma calca pe nervi perceptia actuala a feminitatii si falsa delicatete angelica, in fapt doar o manifestare de ipocrizie. Daca intram intr-un rahat, suntem femei, trebuie sa fim iertate, sa ne fie acordate circumstante atenuante. Noi vrem egalitate, dar doar cand ne convine. Daca barbatii nu ne ajuta pe noi, gingase fapturi, sunt niste idioti care nu ne pretuiesc, niste grobieni. Pe de alta parte, daca ei sunt in prapastie, treaba lor, sunt barbati, se descurca. Ce-mi pasa mie, sunt femeie, mai bine ma duc la shopping!