Aseara am fost la teatru si mi-am adus aminte cu placere de zilele studentiei in care aproape ca nu trecea saptamana fara sa merg la o piesa de teatru sau la un film la cinema. Daca aseara mi-am potolit pofta de joc actoricesc, mi-a mai ramas o mare dorinta pe care nu o pot implini aici. Nu cer multe. Vreau doar sa ma pot plimba intr-un parc mai acatarii si sa vad un film la cinema. Noroc cu caravana filmelor, ca noi nu suntem in stare nici macar sa avem o sala de cinema. Dar daca treaba cu filmele se mai rezolva prin vizionarea acasa, lipsa unui parc cat de cat pus la punct pur si simplu nu-mi iese din minte. Parcul Scumann nu e tocmai vreun Cismigiu autohton, iar de cel din Piata Unirii nici nu mai vorbesc. Am incercat week-endul trecut si variantele Putna si Crang. Cred ca e inutil sa spun ca nu am scapat de mirosul de mici care sfaraie pe gratar si nici de trilurile de inmormantare ale manelistilor. Cat de grea poate fi plantarea unor puieti si a unor flori?!? Si masinii mele ii este dor de strazile fara gropi si daca ma gandesc mai bine si de orele petrecute in trafic dimineata cu baietii de la Radio Guerilla. Foto:romanianpropertyonline.com
Si mie Cismigiul imi aduce aminte de studentie. asta si pentru ca era foarte aproape de facultate si mergeam destul de des pe vremea aia in el. Acum merg ceva mai rar si mai mult vara cand sunt si terasele din el deschise.
RăspundețiȘtergeresincer nu ratezi nimik in bucuresti daca vrei intra si la mine pe blog
RăspundețiȘtergere@Paco
RăspundețiȘtergereNu stiu daca tocmai la asta se referea Iulia. Adica nu prea vad legatura intre Bucuresti si blogul tau, dar poate ma insel.
Numai bine!
Poate doar din simplul fapt ca e patria Sensualei, e un oras ratat :) Are si Bucurestiul hibele lui, din cauza carora am plecat, precum chiriile astronomice si aglomeratia de nedescris..
RăspundețiȘtergereE posibil sa ma insel insa, eu cred ca e vorba despre o "nostalgie a studentiei", in gandurile tale.
RăspundețiȘtergereCel putin, cand vine vorba despre orasul meu preferat, ma gandesc clar la orasul studentiei, fata de care eram precum un "Nica" plecat din Humulesti.
Cu totii am trait experienta "ruperii de orasul natal" plecand intr-unul mai mare, dinamic, cu o viata studenteasca traita intensiv. Mai ales ca am stat 4 ani doar in camin, lucru ce mi l-am dorit si, m-a schimbat in mai bine.
La descrierea ta, pot adauga, si eu, iesirile la film in grup mare cu colegii. La teatru nu mergeam saptamanal insa, cel putin odata pe luna - la celebrul Teatru Fantasio, unde am avut ocazia sa-l cunosc pe maestrul Jean Constantin.
Nu lipseam de la meciurile de Divizia "A" unde, pe langa echipele de top, am vazut si Nationala de fotbal.
Discotecile le colindam mai rar insa, imi aduc aminte ca, joia seara, cand era "seara studenteasca", se pleca in numar mare, aproape un palier intreg, de la fiecare etaj al caminului. Era insa mai fin uichendul cu petrecerile in camera, "chindii" memorabile.
Apoi, Parcul Tabacariei, ce-l traversam ca sa ajung in Campus. Are un lac imens in centru, ce se alimenteaza din mare, printr-un sistem de ecluze micute, interesante. Acuma imi aduc aminte ca in ultimii 2 ani de facultate, aparusera 2 lebede pe lac si, veneau relativ aproape de mal, oamenii aruncandu-le de mancare. Imi placea primavara, mai ales, cand totul era viu, curat, ingrijit. Practic, trecerea mea prin Parc, in drumul catre Campus, era ca o purificare, o doza mare de energie ce o luam (mai ales in sesiunea din Mai.
Practic, anii studentiei se confunda, in cazul meu, cu orasul descris mai sus, care mi-e f drag, in continuare. Si, ma bucur ca am ales Constanta si nu Iasi sau Bucuresti. E ceva mai viu, mai natural, mai aproape de sufletul meu.
In plus, aveam ceva mai de pret, anume MAREA...Si, ma opresc aici, is prea multe amintiri frumoase legate (si) de mare...
E un buchet de nostalgii, mai bine zis. Bucurestiul e leaganul studentiei mele, locul unde mi-am cunoscut perechea si spatiul care imi aduce aminte de primul meu loc de munca si de colegii minunati pe care i-am avut. Si eu iubesc orasul Constanta, ii strabat strazile stramte in fiecare vara si admir calmul valurilor de pe faleza. Nu pot sa nu ma intristez cand vad cum a ajuns zona de langa cazinou, e aproape in paragina..
RăspundețiȘtergereStiu, destul bine, ce vrei sa spui, Iulia ! Traind acolo 4 ani, perioada in cand Mazare a devenit Primar si, a schimbat, radical, Constanta. In f bine, de fapt l-am si votat in 2000.
RăspundețiȘtergereZona de care amintesti, numita "Peninsula" face obiectul revendicarilor ce se vor solutiona in baza Legii 10, daca nu ma insel.
Comunitatea de tigani (nu in sens peiorativ) ce locuieste acolo, e complicat sa fie evacuata. Is cateva dedesubturi cu pretex politic existente intre neemiterea unui ordin de evacuare al Primarului, inaintea unei solutii definitive si irevocabile, a unei instante judecatoresti.
Sunt f multe lucruri interesante : Geamia Hunchal, in primul rand. Apoi, Muzeul Marinei, Muzeul de Istorie, celebrul Casinou (de sus are forma unui sicriu, e o alta poveste cu semnificatii aparte). Mai e si Acvariul, printre obiective.
Toate, duc inspre Portul (de agrement) Tomis si Plaja Modern.
Mi-as dori, sa avem si noi in Focsani, o piscina-strand acoperit(a). Curand, am aflat de posibilitatea aceasta in Promenada Mall.
Vreau un parc cu poduri micute, sa clipoceasca o apa, sa fie cosuri de gunoi, peste tot.
Vreau piste de biciclisti, traficul stradal pe bulevardul central oprit in uichend.
Vreau cat mai putine festivaluri, mai putin kitch si fara "tiganisme eftine" comercializate la targuri. Nu vreau orasul transformat in balci, ci intr-un loc cu mult verde, curat, aer proaspat si fet(z)e zambitoare.
Despre Piata Uniiri, nu mai intru-n detalii, e prea complicat.
Uichend placut, zambete si soare !
Mersi de urare! Cat despre acvariul din CT, nu mi se pare normal sa platesc 15 lei pt a vizita un spatiu de 100 de metri patrati, in care am vazut pesti de 2 metri in acvarii de un metru jumatate. E nevoie de multe schimbari, mai ales in zonele cu potential turistic. E singura noastra sansa sa mai iesim din rahat.
RăspundețiȘtergere