joi, 19 martie 2009
Lacrimi de neputinta, topite in vartejul gandirii pozitive
Ati simtit vreodata cum locul in care va aflati in momentul prezent e departe de a fi spatiul in care va regasiti pe deplin? Nu-i asa ca mereu simtim ca meritam mai mult, ca viata de zi cu zi ar trebui sa fie mai luminoasa si mai plina de bucurii si impliniri? Ei bine, eu cred ca tocmai aici gresim. Vrem prea multe lucruri si cerem prea mult de la noi insine. Este suficienta o plimbare de cinci minute pentru a vedea, in linii mari, sufletul oamenilor de rand. Vesnic nemultumiti, vesnic tristi si mai ales neputinciosi in fata altora care hotarasc pentru ei. Strazile sunt pline de ochi inlacrimati in care se citeste revolta si neputinta de a schimba ceva, de a se ridica mai sus decat le-a fost scris. De fiecare data cand vad un chip calm precum susurul raurilor sau un zambet strengar in coltul gurii unui necunoscut ma napadeste o stare intensa de fericire. Ceea ce ma scoate cu adevarat din sarite e autocompatimirea si modestia exacerbata care de fapt cere laude si imbratisari imbuibate cu mila nesincera. De cate ori nu ati auzit “Ce grasa sunt!” din partea unei gagici cu cel mult 45 de kile sau “Nu e nimeni mai necajit ca mine!!” din partea unor persoane cu o stare financiara relativ buna? Eu cred ca reteta fericirii e sa apreciezi ce ai, dar mai presus de atat, sa MUNCESTI (intelectual sau fizic) pentru ceea ce iti doresti. Lamentarile sunt doar picaturi de otrava care patrund incet, incet in noi si ne omoara cate putin in fiecare zi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Iulia,
RăspundețiȘtergereDin nou ma vad nevoit sa iti dau dreptate. Cel mai la indemana imi vine exemplul celor care se plang prea des de munca de zi cu zi printre care recunosc ca ma numar si eu uneori, dar imi revin repede si ma gandesc...mi-a fost mai usor in cele 2 luni cand, dupa terminarea facultatii?, imi cautam un loc de munca? Categoric nu.
Daca nu vrei mai mult de la tine, de la viata, daca nu esti niciodata multumit cu ceea ce faci, inseamna ca stii ca poti mai mult, ca vrei mai mult, inseamna ca iti poti impune sa realizezi mai mult, desi nu vei putea niciodata sa faci tot ce ti-ai propus. Asa ca eu zic ca-i mai bine sa vrei mai mult, sa-ti vrei sa-ti fie mai bine, doar ca sa nu devii leguma si sa nu ti se transforme creierul intr-un gel.
RăspundețiȘtergereNu am zis neaparat ca nu trebuie sa-ti doresti sa perseverezi, ci ca e important si sa faci ceva concret in acest sens, chiar daca e o schita amarata a viitoarei case sau un plan de dezvoltare a unei afaceri cu doi angajati. Si ca e foarte important sa te opresti din cand in cand din drum sa mai admiri peisajul si sa enumeri realizarile.
RăspundețiȘtergereReaduc o amintire din trecut in prezent si anume acele ore in care am invatat la teatru sa ne cunoastem pe noi insine si sa avem incredere in cei din jur (cercul increderii, mai tii minte???? :O)).
RăspundețiȘtergereDe altfel am invatat sa privim si sa analizam oamenii de langa noi, astfel incat sa intram in contact cu diverse stari...
Nu stiu ce isi doresc oamenii, dar am ajuns sa cred sincer ca am uitat sa fim oameni.
Nu ne multumeste mai nimic (nu vb de mine, ca-s de moda veche si gandesc altfel :O)).
Ar trebui sa invatam sa ne bucuram nu sa cautam fericirea, cred ca e un cuv si atat! Alergam dupa fluturi :O)