Ieri, o dragoste fulgeratoare m-a izbit direct in nas. Am vazut la Carrefour un pui de labrador auriu adorabil, care se uita la mine cu cei mai blanzi si mai frumosi ochi pe care i-am vazut vreodata. Dupa ce a trecut fiorul dragostei la prima vedere, am realizat ca e o iubire egoista, care doar l-ar rani. Chiar daca mi-a furat inima din prima clipa, mi-am dat seama ca nu as putea sa-l condamn la o viata de chin in apartamentul meu micut, fara sa aiba un spatiu unde sa alerge minute in sir cu limba scoasa, printre boschetii ornamentali. Exact ca intr-o relatie adevarata, e mai bine sa-l lasi liber pe cel de langa tine, decat sa-l tii captiv intr-un loc in care sa nu poata sa-si dezvolte adevarata personalitate, sa fie el insusi. Si tot ca intr-o relatie interumana, cinic vorbind, tot despre bani este vorba; daca aveam o casuta cu o curte generoasa, mi-as fi insfacat “copilasul” si ne-am fi jucat zile intregi prin curte, chiar daca mi-ar fi stricat florile proaspat plantate sau mi-ar fi lins cu nesat piticii cu scufita rosie din curte. Astazi nu am ramas decat cu o frustrare in plus si cu dorinta apriga ca micutul labrador sa ajunga intr-un loc pe placul lui, alaturi de o familie zambareata, cu copii veseli, destepti si iubitori, si bineinteles, cu o curte mare si verde.
Un gand bun este frumos de citit pentru ca se simte.... la fel de sensibila cum te stiu! :-) MISS U!
RăspundețiȘtergere