Ploaia de astazi vine ca o mare dezamagire dupa soarele stralucitor de ieri. Odata cu picaturile reci care cad din cer, speranta de mai bine scoasa ieri de soare din Cutia Pandorei incepe sa intre in coma. Nici norii nu mai au forma, a ramas doar o mare gri care acopera cerul si transforma picaturile reci de ploaie in lacrimi amare. Doar zgomotul de cauciuc ce intretaie calmul baltilor noroioase ma mai scoate din letargie, doar pentru a ma arunca din nou in cascada melancoliei. Parca odata cu crepusculul sosit prea devreme se pierd si zambetele oamenilor schimonositi de tristetea ploii. Ziua s-a terminat inca de dimineata pentru mine. Tot ce urmeaza sa fac astazi va fi ca o plimbare lunga si plictisitoare prin intuneric, pentru ca pana si faimoasa luminita de la capatul tunelului s-a stins. Poate maine soarele va straluci din nou pe strada mea plina de gropi, de betivi si de maidanezi infometati.
te invit sa te joci... am si eu un joc pe blog :O) ... pop!
RăspundețiȘtergere