Fluturi in suflet

Tweet

Odata cu venirea primaverii, ceva in mine s-a schimbat. M-au napadit amintirile din copilarie, momentele de nepretuit cu prietenii vechi si o senzatie stranie de serenitate pe care nu pot sa mi-o explic deloc. Lucrand la un articol, mi-am adus aminte de orele de lucru manual din clasele I-IV in care ii faceam mamei felicitari de ziua ei din globuri sparte, cosulete cu flori din hartie sau ii desenam inimioare pe foile din caietul de matematica. I le dadeam cu atata drag si o vedeam cum imi transmitea o lumina pura, calda, care pentru mine era mana cereasca. Cu toate amintirile frumoase in suflet, ma trezesc de trei zile incoace napadita de fericire si liniste si cu un zambet tamp pe figura. Nici ploaia si intunericul care au cufundat orasul ieri nu m-au demoralizat, chiar si gropile din asfalt m-au facut sa tresar ca intr-un vals dansat din suflet pe un vapor care strabate Dunarea. Mergand incet cu Matizache pe bulevard (poate si din cauza baietilor cu cascheta aflati la panda), parca si copacii imi cantau imnul vesel al primaverii, alinati de suflarea vantului care le mangaia ramurile. Nici oamenii tristi care se plimba agale pe strazi nu ma mai pun pe ganduri negre, eu am primit un cadou: Primavara! Tot ce imi mai doresc acum este sa zburd pe campul cu branduse din Maramures, sub razele lucioase ale soarelui si sa imi cant fericirea.